Proiectarea unei exploatații legumicole pe o suprafață de 7 ha în câmp, 0,5 ha în solarii și 0,2 ha în seră în zona Municipiului Timișoara

1. IMPORTANTA CULTIVARII LEGUMELOR DIN PUNCT DE VEDERE ALIMENTAR SI SOCIAL-ECONOMIC

1.1. Importanta cultivarii legumelor

Legumicultura este una dintre cele mai imoptante si complexe directii de specializare a productiei vegetale si are ca trasaturi specifice diversitatea mare a plantelor cultivate si dinamismul permanent datorat aparitiei unor tehnologii moderne si schimbarii sortimentului de soiuri si hibrizi.

Denumirea de legumicultura provine de la cuvintele de origine latina: “legumen”-vegetale cultivate pentru hrana omului si “cultura”- priceperea de a lucra pamantul, de a ingrijii plantele.

Legumele au constituit, inca din cele mai vechi timpuri o componenta de bana a alimentatiei pantru toate popoarele, indifferent de situarea lor geografica.

In canditiile societatii moderne, alimentatia rationala nu poate fi conceputa fara participarea legumelor intr-o gama cat mai larga, in cantitati sporite, cu precadere in stare proaspata si in tot cursul anului.

In sens larg, termenul de “ legume” defineste partile de plante folosite in hrana omului, pentru valoarea lor alimentara dublata adesea de unele particularitati dietetice sau terapeutice.

Specia umana este intr-o continua evolutie, dar cel putin din punct de vedere al mancarii am pastrat in genele noastre reminescentele alimentatiei primrlor antropoide, bazate pe vegetatie si mici animale. In vremurile in care primele mainute traiau in Africa si mai apoi in Asia, “meniul” lor era compus in principal din frunze, muguri, flori, radacini,pollen, plante diverse, legume si fructe salbatice.

In tara noastra, sortimentul de plante legumicole este desul de restrans, fiind repartizat de aproximativ 70 de specii si varietati. Numeroase alte plante cu valoarea nutritive sau economica ridicata si pentru care conditiile din tara noastra sunt prielnice, nui se cultiva din diferirte motive, printre care se pot numara lipsa informatiei tehnologice, a traditiei de consum, si a cererii pe piata.

In cadrul productiei agricole din tara noastra, legumicultura reprezinta un domeniu cu nu inalt garad de intensivitate si o pondere deosebita , cu implicate majore in economia nationala si mai ales in alimentatia populatiei.

Legumicultura are ca scop asigurarea de alimente necesare populatiei, dar si de matrii prime necesare industriei conservelor, precum si a unor cantitati mari de produse pentru export.

In alimentatie legumele se utilizeaza atat in stare cruda cau si preparate, alaturio de alte produse agricole. Se folosesc, de asemenea congelate sau conservate, pentru asigurarea consulului pe tot parcursul anului. Ca urmare a efectului favorabil pe care-l au asupra organismului uman, in ultimul timp, in special in tarile dezvoltate din punct de vedere economic, a sporit considerabil consumuil de legume in stare proaspata, crude, sub forma de salate.

Spre deosebire de alte sectoare de productie Agricola, cultura legumelor prezinta unele particularitati cum ar fi:

- ocupa suprafete relative reduse, dar pe terenurile cu fertilitate ridicata, irigabile si mecanizabile

- are un ianlt grad de intensivitate, datorita faptului ca necesita, de obicei, mai multa forta de munca si mijloace materiale, pentru abtinerea de legume proaspete in tot cursul anului, se practica la unele specii, culture in spatii incalzite (sere, rasadnite) sau neincalzite (solaria, adaposturi temporare)

- tehnologia de cultura variaza, chiar si la aceia specie, in functie de destinatia productiei (consum, industrializare) si de perioada de valorificare (culture timurii, de vara sau de toamna)

- spre deosebire de majoritatea culturilor agricole in camp, la unele culture de legume sunt necesare lucrari de ingrijire individuala a plantelor, care au ca scop dirijarea cresterii si fructificarii

- datorita perisabilitati ridicate a majoritaii speciilor legumicole sunt necesre masuri speciale in ceea ce priveste recoltarea, conditionarea, transportul si pastrarea acestora in vederea valorificarii

- Perfectionarea tehnologiilor de cultura prin mecanizare si automecanizare, face ca procesele de productie din legumicultura sa capete un cartacter industrial.

Legumele si fructele au un caracter important in alimentatie, fiind surse de vitamina A,C, acidfolic, minerale, reusind sa protejeze corpul sis a il apere de diverse maladii. Cele mai cunoscute si cele mai gustate legume sunt spanacul, varza, broccoli, morcovii, cartofii, ardeii, ceapa, mazarea, conservate sau proaspete, preparate intr-un fel sau altul, fiecare cu gustul si calitatile specifice, multe insotite de adevarate poivesti.

1.2 Valoarea alimentara a legumelor

Gama deosebit de larga de substante organice si minerale, pe care o contin legumele, confera valoarea alimentara efectiva a acestei solicitate categorii de produse.

Valoarea alimentara a acestora se considera maxima atuci cand legumele sun consummate in stare proaspata.

In strategia alimentara, alaturi de alte produse vegetale, legumele au ocupat itodeauna un loc imoptant. Considerente de ordin nutritional fac ca alimentatia omului modern, supus mai putin efortului fizic si din ce in ce mai mult celuim intelectual, sa creasca consumil de fructe si legume.

Comparativ cu alte produse folosite in alimentatie, cum sunt painea, laptele, carnea, legumele contin cantitati mai mici de protide, glucide, lipide si ca urmare au o valoare energetica mai mica, dar au cantitati mai ridicate de vitamine si saruri minerale.

Conform recomandarilor dieteticienilor, penrtu o alimentatie rationala, necesarul zilnic de hrana a unui adult este de 714 g alimente de natura animala si 1225g alimente de origine vegetala din care aproximativ300-400 g legume. Aceste cantitati acopera exigentele nutritionale calculate pentru o greutate corporala de 70 kg.

Legumele sunt produse alimentare suculente, cu un continut de apa ridicat, restul find substanta uscata, reprezentata atat de substante cu rol plastic si energetic, cat si substante cu rol plastic si energetic, cat si substante biocatalizator, in special vitamine si saruri minerale.

De remarcat este faptul ca valoarea terapeutica a legumelor a fost descoperita si folosita din vremuri stravechi, de catre popoarele care eu inregistrat un nivel ridicat de dezvoltare sociala egipteni.

Un exemplu concludent este folosirea usturoiului de actre egipteni in timp ce lucrau le piramide pentru a evita aparitia unor boli infectiose, de catre greci si romani inainte marilor batalii pentru a contribuii la vindecarea mai repede a ranilor capatate in lupta. In prezint se utilizeaza pentru obtinerea de medicamente in prevenirea bolilor de inima, deoarece impiedica formarea pachetelor sanguine.