Prunul

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Prunul.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 18 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Consideraţii generale

Prunul, pentru români reprezintă specia pomicolă cu rezonanţe străvechi, fiind caracterizat ca pomul vieţii sau al speranţei, răspândit de la câmpie până în zona dealurilor subcarpatice şi uneori până la poalele munţilor.

De-a lungul anilor, prunul şi produsele sale au constituit mijloace de existentă ale ţăranilor, contribuind totodataâla faima ţării.

Adaptabilitatea mare la diferite condiţii de climă şi sol, a făcut ca prunul să crească şi să producă spontan, s-au cultivat, aria de răspândire şi varietatea soiurilor fiind practic fără limite. În acest context, România a devenit tara cu cea mai mare producţie de fructe din Balcani şi Europa, fiind şi un mare exportator de fructe proaspete sau deshidratate.

Numărul mare de soiuri de prun, care la începutul acestui secol depăşea cifra de 2000, este rezultatul unei culturi străvechi, ale cărui începuturi se pierd în antichitate.

Faptul că în peninsulă Balcanică corcoduşul creşte în stare sălbatică, iar în ţara noastră creşte sălbatic porumbarul şi semicultivat goldanul şi corcoduşul, sunt dovezi, ca aceste culturi datează şi la noi încă din vechi timpuri.

De la Plinius (sec. 1 i.e.n.) a rămas cunoscută expresia - ingeus turba prunorum - care dovedeşte că sortimentul de prun era deja foarte bogat pe vremea romanilor. Se presupune, ca acest prun a fost adus în sudul şi vestul Europei din Caucaz, unde ar fi avut loc formarea lui, prin încrucişarea naturală a porumbarului şi corcoduşului.

În prima jumătate a secolului I, romanii au extins arealul de cultură al soiurilor de pomi în Galia, Belgia, Anglia, şi în Germania până în valea Rinului. În timpul împăraţilor romani Probus (Roma, 276-282) şi Diocletian (Bizanţ, 274-305) s-au făcut întinse plantaţii de prun pe malurile râurilor Drava şi Sava din Bosnia, care de atunci a rămas centrul cel mai însemnat de cultură a prunului comun.

Intensificarea culturii prunului în Europa a avut loc abia în secolul al XVII-lea încât este de presupus, ca în aceleaşi condiţii ea s-a dezvoltat mai mult în ţările romaneşti.

Se ştie, ca prunele se consuma în stare proaspătă dar şi deshidratată (prune uscate), sunt utilizate la fabricarea gemurilor, marmeladei, dulceţei, compoturilor, jeleurilor, lichiorurilor şi nu în ultimul rând vestita ţuică de prune românească. Florile prunului constituie o sursă meliferă importantă şi dau un decor inegalabil de frumuseţe pentru regiuni întregi.

Prunele reprezintă fructele cu valoarea nutritivă cea mai ridicată, în comparaţie cu celelalte fructe. Conţinutul fructelor în zaharuri este cuprins intre 16-20% (acidul malic şi în cantităţi mici acizii citric şi benzoic) prunele având proprietăţi diuretice, laxative, depurative, stimulent nervos şi descongestionant hepatic.

Prunele proaspete conţin toate microelementele necesare omului pentru desfăşurarea vieţii normale şi anume: potasiu 170 mg%, Ca 12 mg%, Mg 10 mg%, P 18 mg%, Na 1mg%, Fe 0,5 mg%, Cl 1,5 mg% etc.

Dintre vitaminele cele mai reprezentative sunt: vitamina C sub 4,0mg%, caroten 0,9 mg%, B 10,83 mg%, B1 0,03 mg%, PP 1,0 mg% şi altele.

Din lemnul de prun se construiesc in Romania cele mai valoroase fluiere si cavale din lume.

Rezulta deci ca prunele ca produse naturale sunt alimente echilibrate din punt de vedere al vitaminelor, al elementelor minerale, glucidelor, si a altor substante nutritive sau reglatoare ale metabolismului uman.

Cultura prunului in lume

Prunul este mult raspandit pe glob, in special in zonele temperate din emisfera nordica. Specia ocupa locul al XI-lea pe glob dupa mere, citrice, banane, piersici si ananas si locul al II-lea in zonele temperate dupa mar cu circa 1,7 milioane ha si o productie totala de circa 13,5 milioane tone. Productia cea mai mare de prune se obtine in Asia urmata de Europa, America de Nord, America de Sud, Africa si Oceania.

Pe plan mondial, tari mari producatoare sunt China, S.U.A., Turcia, Argentina, Iugoslavia, Romania.

In Europa, tarile mari producatoare de sunt: ex Iugoslavia, Romania, Germania, Bulgaria, Franta, etc.

Dupa productia medie a anilor 1987-1997 potrivit Anuarului F.A.O. vol. 51 (1997) tarile cele mai mari producatoare de prune sunt: China cu 2700 mii tone, S.U.A. cu 830 mii tone, Romania cu 600 mii tone, ex Iugoslavia cu 619 mii tone, Germania cu 350 mii tone, Rusia cu 166 mii tone, Ucraina cu 167 mii tone, Japonia cu 118 mii tone, Mexic cu 78 mii tone, Argentina cu 57 mii tone.

Cresteri spectaculoase in ceea ce priveste productia de prune s-au inregistrat in ultimii ani in China, S.U.A., Turcia, Spania, Iran, Chile, Japonia si Pachistan.

Scaderi drastice in ceea ce priveste atat productia cat si suprafetele acoperite cu prun, s-au inregistrat in ultimii ani in tarile Europei de Est si Centrale si aici putem enumera, Romania, Bulgaria, Polonia, Ungaria.

Tendintele mondiale privind ameliorarea soiurilor sunt comune si isi propun mentinerea de soiuri valoroase, care sa raspunda exigentelor pedoclimatice si agrotehnice locale pe de o parte si a celor comerciale si de consum, pe de alta parte, cu rezultate economice bune.

Pomii trebuie ca produca abundent si constant inca din primii ani, cu pronuntata adaptabilitate la diversele zone pedoclimatice, sa fie rustici si destul de rezistenti la boli, fara a avea nevoie de polenizatori.

Fisiere in arhiva (1):

  • Prunul.doc

Alte informatii

Universitatea de Stiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucuresti Facultatea de Imbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului Specializare: Ingineria şi protecţia mediului în spaţiul rural