Reforma agricolă din 1991

La sfarsitul anului 1989, suprafata agricola a Romaniei a fost de 14759ha, dincare: arabil 9458.3 ha, pasuni 3256.9 ha, fanete 1449.9ha, vii si pepiniere viticole 277.5 mii ha, livezi si pepiniere pomicole 318mii ha. Partea covarsitoare a terenului agricol se afla in proprietate si era exploatata de ferme de stat si cooperatiste.

Modelul de proprietate si de organizare a productiei era bazat pe experimentul stalinist din fosta Uniune Sovietica, fara nicio legatura cu evolutia istorica si specificul antebelic, a declansat si accentuat in timp a profunda criza a agriculturii si a mediului rural.

Trecerea de la forma de proprietate si de organizare a produsectiei tipice economiei de comanda la structura agriculturii adaptate unei economii concurentiale s-a bazat pe cei doi piloni fundamentali: decolectivizarea si dezetatizarea/privatizarea.

Aceste procese s-au desfasurat in stransa dependenta cu cadrul juridic si institutional creat dupa anul 1989.

Decolectivizarea

Acest process a fost declasat de Decretul lege nr 42/1990, care, pe scurt a permis majorarea loturilor in folosinta personala de la 30de ari la 50 de ari.

In februarie 1991 a intrat in vigoare Legea Fondului Funciar ne 18/1991 , una dintre primele legi ale tranzitiei si dintre cele mai importante prin amploarea schimbarilor pe care le genera. Timpul scurt in care a fost elaborate aceasta lege cu character de coloana vertebrala arata urgenta schimbarilor care se impuneau in agricultura.

Legea Fondului Funciar nr 18/1991 I s-au adus modificari si completari in principal prin legea nr 169/1997 , dar si prin Legea nr 1/2000 .

Ceea ce este de remarcat pe parcursul trecerii timpului dintre cele trei legi este faptul ca ceea ce la inceput se credea a se putea realize in cateva luni nu au fost realizate nici pana in 2000.

Ceea ce a dus la nerealizarea obiectivelor a fost de fapt lipsa unor conceptii clare in privinta obiectivelor, complexitatea realizarii lor s.a.

Principaplele caracteristici ale Legii Fondului Funciar, modificari si complementari :

- constituirea dreptului de proprietate asupra pamantului-Legea Fondului Funciar se distinge prin prelevanta criteriilor politice, ideologice si sociale care au stat la bazaelaborarii ei fata de economie si ecologie.Cei care au venit la conducere dupa 1989 nu au urmarit sa identifice raul din agricultura cooperatista ca sa-l inlature sis a pastreze ce e bun, ci au trecut dirct la decolectivizarea agriculturii prin lichidarea CAP-urilor.Au fost lichidate 4260 de cooperatrive de productie care detineau o suprafata de 9060ha2.

Evolutia exploatatiilor agricole

Ruptura dintre agricultura cooperatista si agricultura privata n-a constat numai in pierderea avantajelor concentarii pentru realizarea unei agriculturi performante, ci si diminuarea si deprecierea patrimoniului cooperativelor, prin vanzarea elementelor componente la preturi derizorii, sustragerea sau divizarea lor in parti sociale cuvenite fostilor membri cooperatori.

Legea 18/1991 a urmarit recomstituirea dreptului de proprietate al membrilor cooperatori care au adus pamant in cooperative sau celor carora li s-a luat pamantul sub diverse forme;

Acesta lege a avut character reparatoriu.

Urmare a acestei legi a avut ca rezultat un numar mare de solicitanti de pamant din care aproximativ 1/3 nu locuiesc in mediul rural sin u au legatutra cu agricultura. Prin aceasta prevedere, reforma agrara se deosebste de precedentele care au asigurat pamanant numai celor care munceau in agricultura.

Reconstituirea dreptului de proprietate private sau constituirea acestui drept s-a stabilit sa se faca in limita unei suprafete limita de 0.5 ha pe persoana si maxim 10 ha de familie. Aceasta prevedere echivaleaza cu expropierea suprafetelor care depaseau 10 ha.