Rolul pădurilor în spațiul rural

Introducere

Pădurile sunt plămânul verde al României, transformând CO2-ul în oxigen, prezervând biodiversitatea și furnizând, de asemenea, lemn, lemn de plută și conuri de brad. Pădurile sunt, de asemenea, o sursă de fructe, ciuperci, vânat, producând și alte resurse regenerabile. În plus, acestea constituie un loc de petrecere a timpului liber și recreere pentru cetățenii europeni, fiind surse de apă potabilă și aer curat și asigurând diverse alte servicii pentru ansamblul ecosistemului. Alte roluri și servicii oferite de păduri sunt reciproc compatibile și trebuie tratate ca ansamblu.

Pădurile existente în UE-28 și alte terenuri împădurite acoperă aproximativ 180 de milioane de hectare, adică 42,4% din totalul suprafeței europene și în jur de 5% din ansamblul pădurilor existente la nivel mondial1, suprafață aflată în continuă dezvoltare în ultimele decenii.

Silvicultura și agricultura sunt deosebit de importante pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale din zonele rurale și pentru asigurarea dezvoltării și ocupării forței de muncă din aceste regiuni.

Gestionarea durabilă a resurselor silvicole europene este asigurată de proprietari printr-o utilizare a pădurilor și a terenurilor împădurite într-un mod și un ritm care protejează biodiversitatea, productivitatea, potențialul de regenerare, vitalitatea și capacitatea acestora de a îndeplini, acum și pe viitor, funcții ecologice, economice și sociale utile la nivel local, național și mondial, fără prejudicierea altor ecosisteme.

Spațiul rural

Analizând în evoluție corelația rural-agrar se constată o anumită modificare a acesteia. In societățile preponderent agricole, ponderea cea mai ridicată a activităților în spațiul rural o dețin activitățile agrare. Cu timpul, spațiul rural s-a diversificat atât structural cât și funcțional, în sensul că au apărut mai multe structuri și activități neagrare. în prezent se vorbește tot mai mult de neoruralism și de spații și activității neorurale.

Spațiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat o mare diversitate de păreri privind definirea, sfera de cuprindere și componentele sale.

Pentru a înțelege complexitatea acestui concept este necesară definirea, chiar și sumară a principalelor noțiuni specifice și componentele sale.

Ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și cuprinde trei componente esențiale: comunitățile administrative constituite din membrii relativ puțin numeroși și care au relații mutuale; dispensarea pronunțată a populației și a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii.

Spațiul rural este noțiune care, prin complexitatea sa a generat numeroase păreri, care diferă de la un autor la altul, dar în esență se ajunge aproape la aceleași concluzii.

După anumite păreri, se consideră că “spațiul rural” poate fi definit în funcție de noțiunile care îl caracterizează, el cuprinzând tot ceea ce nu este urban. Această definire generală creează, adesea, confuzii între noțiunea de rural și noțiunea de agricol, ceea ce nu corespunde realității.

Spațiul rural nu este un spațiu concret și eterogen. Eterogenitatea poate fi privită sub două aspecte: primul se referă la teren - topografie, subsol, sol și microclimat; al doilea aspect se referă la demografie - densitate, polarizare de la mici așezăminte la mari aglomerări urbane.