Rosia Montana. Lipsa Locurilor de Munca - Rezolvarea Problemei

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Rosia Montana. Lipsa Locurilor de Munca - Rezolvarea Problemei.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 12 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Salasan Cosmin

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

CUPRINS pag.2
Capitolul I pag.3
1.1.Aşezare geografică pag.3
1.2.Descrierea zonei pag.3
1.3.Mediul socio-economic pag.4
Capitolul II
2.1.Problemele cu care se confruntă populaţia localităţii Roşia Montană pag.6
2.2.Descrierea problemei pag.7
2.3.Cauzele ce determină această problemă pag.8
2.4.Solutii pentru rezolvarea problemei pag.8
2.5.Planul calendaristic al activităţii pag.10
BIBLIOGRAFIE pag.12

Extras din document

Capitolul I

1.1.Aşezare geografică

Roşia Montană este o comună din România, situată în judeţul Alba. Se întinde pe o suprafaţă de 4161 ha şi numără 3716 de locuitori. Comuna Roşia Montană cuprinde următoarele sate: Gura Cornei, Corna, Roşia Montană, Bunta, Ignăteşti, Gura Roşiei, Balmoşeşti, Iacobeşti, Ţarina, Blideşti, Bucium Sat, Dogăreşti, Hileşti, Floreşti, Bisericani, Cărpeniş). Roşia Montană este situată la aproximativ 800 m altitudine pe versantul nord-vestic al Carpaţilor Meridionali, în sudul Munţilor Apuseni (la poalele Munţilor Metaliferi), la cca. 80 de km de oraşul Alba Iulia, reşedinţa judeţului Alba, la 50 km de oraşul Brad, la 11 km şi respectiv 15 km de alte două oraşe – Abrud şi Câmpeni.

1.2.Descrierea zonei

Roşia Montană face parte din ansamblul geografic al Munţilor Apuseni, munţi care formează un ansamblu izolat al lanţului muntos al Carpaţilor şi au caracteristici specifice. În cadrul Munţilor Metaliferi, patrulaterul aurifer delimitează zona cea mai bogata în argint, aur, aramă, plumb şi zinc din România. Suprafaţa sa este de 2500 km. El este delimitat de localităţile Caraci, Baia de Arieş, Zlatna şi Săcărâmb. Roşia Montană este un mic bazin geologic al Patrulaterului aurifer caracterizat prin bogăţia sa în minereu de aur şi argint.

Păşunile, pădurile şi stâncile formează peisajul caracteristic al Munţilor Apuseni, în care gospodăriile tradiţionale se integrează din vremuri milenare. Peisajul este completat de „tăuri”, lacuri artificiale construite pentru a susţine activitatea minieră. Cinci dintre aceste tăuri sunt vizibile şi astăzi, ele având în permanenţă apă: Tăul Ţarinii, Tăul cel Mare, Tăul Anghel, Tăul Brazilor şi Tăul Cornei. Gospodăriile locuitorilor se întind în lungul văilor, pe platouri şi culmi puţin înclinate, străjuite de muntele Rotunda (1187m), Ghergheleu (1157m), Cârnic (1087) şi Tile (918m). Pe raza comunei Roşia Montană se află doua situri geologice protejate: Piatra Despicată şi Piatra Corbului. Piatra Despicată, situată între vârfurile Cârnic şi Cetate, are aspect de bloc izolat, rezistent la eroziune. Piatra Corbului, situată între vârfurile Ghergheleu şi Curmătura, este înconjurată spre est şi vest de drumurile ce merg spre exploatarea miniera Roşia Poieni. Rezervaţia naturală se află situată la 1100 –1150 m altitudine, având aspect de bloc bazaltic de culoare neagră. Toate aceste reprezintă resurse posibil de exploatat în domeniul turismului.

Resursele de apă sunt constituite din ape curgătoare şi ape subterane, inclusiv unităţi lacustre. Localitatea se află în bazinul Arieşului, fiind străbătută de la est la vest de un afluent al acestuia - Roşia, purtând şi numele local de foieş; are debit variabil, ce depinde de acumulările hidrografice din lacurile artificiale. Apele curgătoare care traversează comuna sunt formate din pâraie ce se varsă în Valea Roşiei. În râul Valea Roşie se varsă şi apele subterane rezultate în urma exploatărilor miniere aurifere. Relieful a fost modelat de reţeaua hidrografică, colinele în pantă lină şi platourile sunt de formaţie sedimentară. Munţii Apuseni şi sub-ansamblurile sale geografice sunt repartizate pe mai multe judeţe şi regiuni. Sunt, deci, sub influenţa mai multor strategii de dezvoltare regionale, deoarece nu există o unitate instituţional – administrativă care să le reprezinte unitar.

Suprafaţa agricolă a comunei este de 2305 ha, o pondere importană fiind ocupată de păşuni (1088 ha) şi fâneţe (937 ha). Suprafaţa arabilă reprezintă doar 12% din suprafaţa agricola a comunei, cifra infimă faţă de nivel pe ţară: 62,8% din suprafaţa agricolă este teren arabil. În principal este practicată agricultura de subzistenţa din cauza randamentului slab. Producţia medie la ha pentru cartof este de 10-12 tone; suprafeţele cultivate cu cartofi nu au evoluat semnificativ în ultimii 10 ani; producţia medie la ha de porumb este de 1-1,5 tone; culturile de porumb sau puţinele culturi cerealiere sunt în majoritate prezente în partea de jos a comunei. Pe teritoriul comunei mai sunt prezente numeroase livezi cu pomi fructiferi: meri, pruni, peri. Suprafaţa ocupată de livezi nu este înregistrata în vreun recensământ agricol. Producţia de fructe înregistrată pentru anul 2003 este de 132 de tone, conform Direcţiei de Statistică, dar localnicii estimează că acest număr este destul de scăzut, variaţia de la an la an fiind destul de mare, datorită factorilor climatici (351 tone în 2001 faţă de 93 de tone în 2002). Din toate aceste date, respectiv din chestionarele completate de populaţie, putem observa că localnicii se ocupă de culturi, dar produc doar pentru consum propriu. În mare parte ei au şi alte surse de venit, chiar dacă acestea nu sunt declarate. Această stare de lucruri se datorează în primul rând posibilităţilor tot mai reduse ale cetăţenilor de a-şi lucra pământul, a imposibilităţii de a-şi valorifica la preţuri convenabile produsele obţinute.

1.3.Mediul socio-economic

În ultimii cinci ani, pe lângă un proces de îmbătrânire a populaţiei, specific de altfel tuturor zonelor rurale din România, se observă la Roşia Montană o uşoară descreştere a numărului de locuitori. Depopularea aşezărilor este un fenomen care a început în perioada comunistă, după naţionalizarea minelor şi a continuat până în prezent. Populaţia e în scădere în zona miniera a Munţilor Apuseni. Acest fenomen este observabil atât în oraşele mijlocii cât şi în comunele rurale. Aceasta se explică prin faptul că raportul între indicele de natalitate şi mortalitate este negativ, precum şi indicele de migraţie. Pe ansamblul zonei, din 1996, sporul natural este în scădere pentru comune. Indicele de natalitate este inferior mediei pe judeţ şi nu poate compensa pierderile de populaţie cauzate de decese. Pe ansamblul zonei, indicele de migraţie al comunelor trece de la pozitiv la negativ din 1996. Locuitorii părăsesc zona din cauza lipsei locurilor de muncă şi a strategiei RMGC de strămutare şi relocare a populaţiei.

Densitatea populaţiei din Roşia Montană (93loc/km²) este superioară mediei judeţene (63 loc/km²) şi e situată în media naţională. Avem de-a face cu o situaţie exceptională pentru că în zonele rurale ale Romaniei şi mai ales în cele de munte densitatea populaţiei este mai scăzută decât în restul zonelor rurale ale ţării. De notat şi că Roşia Montană posedă un număr de locuitori apropiat de anumite oraşe de mărime mijlocie ca Baia de Arieş. Roşia Montană ocupă deci o pondere importantă la nivelul comunelor judeţului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Rosia Montana. Lipsa Locurile de Munca - Rezolvarea Problemei.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA Facultatea de Management Agricol