Sisteme Enzimatice

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Sisteme Enzimatice.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 44 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ioan Rotar

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domenii: Agronomie, Medicina Veterinara

Cuprins

istoric 5
CAPITOLUL I 7
Generalitati 7
1.1. NATURA PROTEICA A ENZIMELOR 9
1.2. ACTIVITATEA CATALICTICA A ENZIMELOR 10
1.2.1. Activitatea enzimelor 10
1.2.2. Temperatura optima a reactiilor enzimatice 11
1.2.3. Influenta pH-ului 11
1.2.4. Specificitatea enzimelor 11
1.3. MECANISMUL DE ACTIUNE AL ENZIMELOR 17
1.3.1. centri activi 17
1.4. CLASIFICAREA ENZIMELOR 20
CAPITOLUL II 22
FERMENTATIA ALCOLICA 22
2..1. PRINCIPII GENERALE 22
2.2. PROPRIETATI BIOTEHNOLOGICE ALE DROJDIILOR
FERMENTATIVE 22
2.2.1. puterea alcooligena 22
2.2.2. alcoolorezistenta 22
2.2.3. sulfitorezistenta 22
2.2.4. capacitatea de floculare si pulverulenta 22
2.2.5. osmotoleranta 23
2.2.6. frigofilia 23
2.2.7. caracterul killer 23
2.3. FACTORI CARE INFLUENTEAZA DINAMICA
FERMENTATIEI ALCOLICE 23
2.31. factori biologici 23
2.3.2. factori fizici si chimici 24
2.3. DROJDIILE 25
2.3.1. criterii de clasificare a drojdiilor 26
2.4. BILANTUL ENERGETIC 27
CAPITOLUL III 28
FERMENTATIA LACTICA 28
3.1. DEFINITII 28
3.2. AGENTI AI FERMENTATIEI LACTICE 28
3.2.1. termobacterii lactice heterofermentative 28
3.2.2. termobacterii lactice homofermentative 28
3.2.3. bacterii lactice mezofile heterofermentative 28
3.2.4. bacterii lactice mezofile homofermentative 29
3.2.5. bacterii lactice psihrofile 29
3.3. MECANISMUL FERMENTATIEI LACTICE 29
3.3.1. descrierea procesului 30
3.3.2. caracteristicile morfo-fiziologice generale ale
bacteriilor lactice 30
3.5. CLASIFICAREA BACTERIILOR LACTICE 31
3.5.1. Genul Streptococcus 32
3.5.2. Genul Lactobacillus 32
3.5.3. Genul Leuconostoc 33
3.5.4. Genul Pediococcus 33
3.6. CAI DE FORMARE A PRODUSILOR PRINCIPALI SI SECUNDARI IN FERMENTATIA LACTICA 33
3.7. BACTERIILE LACTICE HETEROFERMENTATIVE PRODUC FERMENTATIE ANAEROBA A GLUCIDELOR 35
3.8. APLICATII PRACTICE ALE FERMENTATIEI LACTICE 35
3.9. GLICOLIZA 36
3.9.1. importanta glicolizei 38
3.10. APLICATII INDUSTRIALE 38
BIBLIOGRAFIE 43

Extras din document

Scurt istoric

Reactiile enzimatice au fost folosite din timpurile cele mai vechi pentru fabricarea vinului, a otetului, a berii si a branzei. O cercetare sistematica a lor a fost intreprinsa abia in epoca moderna. In 1713, Réaumur a observat dizolvarea carnii in sucul stomacal al ciorii. De asemenea, fiziologul Spallanzani (1783) a hranit animalele cu bucati de carne invelite in retele de sarma si a observat dizolvarea carnii in stomac.

Stahl, fondatorul teoriei flogisticului, explica fermenatia ca un proces in care una din substantele prezente transmite „miscarea sa interna” substantei care fermenteaza (1697). In 1680, van Leeuwenhoeck a observat la microscop celulele drojdiei de bere, dar aceasta descoperire nu a fost luata in seama timp de doua secole. Lavoisier (1789) a facut un bilant de materiale al fermentatiei, aratand ca oxigenul, hidrogenul si carbonul din zahar se regasesc in alcoolul si bioxidul de carbon ce iau nastere. Continuarea acestor idei a condus la ecuatia lui Gay-Lussac a fermentatiei alcoolice.

Cagnard-Latour si, simultan si independent, Kützing (1838) au atribuit fermentatia alcoolica celulelor din drojdie, considerate ca fiinte vii, probabil de natura vegetala. In aceste observatii isi are originea teoria vitalista a fermentatiei. Sustinatorul principal al acestei teorii, Pasteur, a publicat in 1857 cercetarea sa celebra asupra fermentatiei alcoolice, in care sustine sau sugereaza ca fermentatia este un proces legat direct de metabolismul celulelor drojdiei. Liebig (1839) considera dimpotriva ca fermentatia este o descompunere a zaharului, datorita unor vibratii moleculare provocate de fenomenele chimice din celulele vii ale drojdiei.

In jumatatea a doua a secolului al IXX-lea, in urma lucrarilor lui Pasteur, multi chimisti faceau deosebire intre fermentii formati saufigurati presupusi legati inseparabil de anumite elemente din celule sau chiar considerati identici cu celula vie, si fermenti neformati sausolubili, de tipul acelora din sucurile digestive sau din extractele apoase ale diferitelor materiale biologice. Fermentii neformati sunt deci substante care isi exercita actiunea si in afara celulei vii. Termenul enzima, pentru a desemna fermentii neformati, a fost introdus de Kühne, in 1878.

Buchner (1897) a izolat din drojdia de bere un suc liber de orice celula si totusi capabil sa provoace fermentatia. Acest suc contine deci o enzima pe care Buchner a numit-o zimaza. Aceasta este de fapt un amestec de mai multe enzime, dupa cum s-a dovedit mai tarziu. In urma acestor descoperiri, deosebirea dintre termenii ferment si enzima a pierdut semnificatia sa. In cursul secolului al IXX-lea, au fost preparate multe extracte de enzime. Astfel, dupa ce Kirchoff a observat, in 1820, ca o componenta glutinoasa din bobul de orez incoltit, numit malt, transforma cantitati de amidon mult mai mari decat propria sa greutate, intr-un zahar solubil, maltoza, Dubrunfaut a gasit, in 1830, ca extractul apos, limpede, de malt are aceeasi actiune solubilizanta asupra amidonului ca maltul insusi. Din acest extract, Payen si Persoz (1833) au izolat prin precipitare cu etanol, prima enzima, amilaza, sub forma unui material solid alb, amorf, capabil sa solubilizeze o cantitate de amidon de 2000 de ori mai mare decat propria sa greutate. In 1830, Robiquet si Boutron-Chalard au descoperit hidroliza amigdalinei, cu extract de migdale amare, iar in 1837, Liebig si Wöhler au izolat enzima respectiva, numind-o emulsina. Printre primele enzime izolate, vom mai mentiona:pepsina din sucul gastric (Schwann, 1836); trepsina din sucul pancreatic (Kühne, 1848); lipaza (Claude Bernard , 1849); invertaza(Mitscherlich, 1841; Berthelot, 1860); ureeaza (Musculus, 1882), etc.

Un moment istoric deosebit de important este recunoasterea clara, de catre Berzelius, in 1835, a caracterului catalitic al reactiilor enzimatice, precum si a rolului esential pentru viata animalelor si a plantelor jucat de aceste reactii.

CAP. I ENZIMELE

Generalitati

Enzimele sunt catalizatori biochimici propriu-zisi, asadar sunt compusi care maresc viteza reactiilor chimice ce se desfasoara in sistemele biologice, fara sa se consume in cursul lor.

S-au efectuat lucrari numeroase de-a lungul anilor dovedindu-se prin acestea ca enzimologia constituie studiul bazelor moleculare ale vietii.

Enzimele sunt probabil mai importante decat orice alt element activ ca ajutor al digestiei si sanatatii. Pana acum s-a aratat ca sute de enzime au un rol vital in construirea sanatatii, datorita contributiei lor la procesul de digestie. Studiile viitoare probabil vor arata ca enzimele au un rol mult mai important pentru sanatate decat se cunoaste in prezent.

Fisiere in arhiva (1):

  • Sisteme Enzimatice.doc

Alte informatii

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Facultatea de Agricultură Biologia Agrosistemelor