Sistemul legumicol

Sistemul legumicol si metodele de cultura

Sistemul legumicol sau legumicultura reprezintă o știință ce are la bază studierea plantelor legumicole,fiind totodată și una dintre primele activități practice ale omului.

Întotdeauna o grădină legumicolă va avea nevoie de contribuția omului.Astfel ,pentru a realiza o producție satisfăcătoare atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ este nevoie de un șir de metode și lucrări agrotehnice.

Metodele de cultură:

Cultura în câmp descoperit sau cultura neprotejată Se practică la toate speciile, în perioada caldă a anului (martie-noiembrie).Această metodă se regăsește în toate zonele ecologice ale țării,iar investițiile și cheltuielile sunt reduse. În funcție de condițiile climatice, timpul și starea solului, soiul și hibridul și de perioada de vegetație ,se deosebesc: -culturi timpurii,sunt cele care se recoltează primăvara devreme și vara timpuriu,iar ca și legume reprezentative se remarcă: salată,varză,mazărea verde.Semănatul având loc în intervalul de luni martie-aprilie,iar recoltatul în mai-iunie

-culturi semitimpurii sau de vară,ca de exmplu :vinete,ardei,tomate.Perioada de semănat se realizează în aprilie-mai,iar recoltatul în iulie-septembrie.

-culturi târzii sau de toamnă,se întâlnesc la fasole,varza,spanac ,cartofi.Semănatul se efectuează de două ori,odată în lunile iunie-iulie și a doua oară pentru verdețuri în intervalul august-septembrie.În ceea ce privește recoltarea ,acesta are loc în septembrie - noiembrie.

Cultura în teren protejat sau cultura protejată se realizează cu mare eficiență economică primăvara și vara timpuriu, prin grăbirea vegetației și fructificării. Dau rezultate foarte bune: solano-fructoasele, castravetele, varza și conopida, cartoful timpuriu, salata.

Ca procedee tehnice se folosesc: protejarea individuală a plantelor cu panouri de plastic, pahare din plastic, cornete de hârtie, protejarea colectivă a plantelor cu adăposturi joase sau înalte din material plastic.

Sistemul de cultura protejata se practica la unele specii in perioada martie-iunie folosind diferite materiale de protejare a solului si plantelor, tipuri de constructii si posibilitati de incalzire. Protejarea permite crearea unui microcliat favorabil in scopul grabirii vegetatiei si fructificarii, deci a fortarii recoltei, mai ales in conditii de temperatura scazuta in exterior. De asemenea, se combate actiunea curentilor reci de aer, a brumelor si ingheturilor cu efect negativ asupra cresterii si rodirii plantelor. Se recomanda urmatoarele metode, folosind pentru plantare numai rasad de calitate.Acoperirea terenurilor cu material plastic, la castravete, dovlecel, salata, sparanghel, cartof, ardei gras. Prin mulcire se asigura o temperatura si umiditate ridicata in sol ceea ce contribuie la grabirea formarii radacinilor, pantei si in final a organului comestibil.

Protejarea plantelor cu perdele din culturi agricole in vegetatie (porumb, secara, etc.) din deseuri agrohorticole sau din panouri de material plastic la castravete, vinete.Protejarea individuala a plantelor folosind recipiente de plastic, ghivece nutritive, rogojini, folie de polietilena noua sau uzata.

Incalzirea terenului si protejarea plantelor cu material plastic. Solutia constructiva a terenului incalzit se bazeaza pe foosirea gunoiului de grajd, drept agent termic ce degaja caldura in stratul nutritiv, ridicand temperatura in sol si aer. Pe aceasta cale, se grabeste cresterea si dezvoltarea plantelor, asigurandu-se recolte cu 10-15 zile mai devreme, fata de terenul neprotejat.

Cultura in teren forțat. Este sistemul ce se practică în construcții special amenajate, dotate cu instalații de climatizare, care asigură condiții optime de creștere și fructificare, la cerințele plantelor, în tot timpul anului, dar îndeosebi în perioada rece a acestuia. Se pretează pentru culturi forțate: tomatele, castravetele, ardeiul iute, ardeiul gras, salată, verdețurile, pepenele galben, fasolea, gulioara, varza, conopida.

Cultivarea se efectuează în:

Sere acoperite cu sticlă, încălzite cu căldură termică, în două cicluri de producție: ianuarie - iunie și iulie - decembrie;

Sere acoperite cu material plastic cu încălzire termică, în două cicluri de producție: februarie - iulie, august - decembrie;

Răsadnițe, încălzite cu biocombustibil (gunoi de grajd) sau cu căldură termică, în cultura pură (februarie - iulie) sau după eliberarea acestora de răsadul care merge la plantare (martie - aprilie).

Metodele de cultură diferă în funcție de tipul construcției și natura suportului nutritiv în care se cultivă plantele: sol fertil obișnuit sau diferite substanțe nutritive.

Cultura în sere cu sol clasic este cea mai răspândită și în funcție de criteriile arătate mai sus, se realizează în toate tipurile de construcții, folosind următoarele procedee tehnologice de forțare:

Semănatul direct în răsadnițe și sere. Se practică în măsură redusă, folosindu-se numai la speciile care nu se pot transplanta și necesită o densitate mare. Este cazul ridichilor de lună, a morcovilor, pătrunjelului de frunze, mărarul, spanacul, fasolei și altor asemănătoare.

Plantarea răsadurilor se aplică cel mai mult, fiind folosite la principalele specii cultivate în sere și răsadnițe și anume: tomate, ardei gras și iute, vinete, conopidă, gulioare, castraveți, pepeni galbeni, dovlecei, salată.

Această metodă este avantajoasă permițând să se obțină material de plantat de calitate superioară, deoarece răsadurile produse în sere speciale, ocupa suprafețe mici, se pot îngriji în modul cel mai corespunzător. Cultura va crește uniform, deorece și materialul inițial de plantare a fost uniform. Folosirea răsadurilor permite și o succesiune mai eficientă în serele de cultură, spațial respective fiind folosit aproape fără întrerupere pentru cultura propriu-zisă, deorece răsadurile se produc, în sere, separate.

Culturile forțate asigură legume în perioada septembrie - decembrie și februarie - iunie, cu costuri foarte ridicate, cu producții medii foarte mari (150 - 200 tone la hectar fructe - la tomate și 200-300 tone/hectar la castravete).