Stabilirea Dozelor de Ingrasaminte Organice si Chimice pentru Cultura Castravetilor in Solar

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Stabilirea Dozelor de Ingrasaminte Organice si Chimice pentru Cultura Castravetilor in Solar.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 42 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Mariana Volf

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

Capitolul I
Chimizarea agriculturii in contextul societăţii contemporane.3
1.1. Căi si mijloace de sporire a producţiei agricole.3
1.2. Îngrăşămintele, mijloc esenţial de sporire a producţiei.4
Capitolul II
Indicii agrochimici ce caracterizează starea de fertilitate a solului.5
2.1. Reacţia solului(pH-ul).5
2.2. Caracterizarea stării de aprovizionare cu N şi P.7
2.3. Caracterizarea stării de aprovizionare cu potasiu.12
2.4. Caracterizarea stării de aprovizionare cu macroelemente de ordin secundar.14
2.5. Caracterizarea stării de aprovizionare cu microelemente.17
Capitolul III
Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea culturii castraveţilor în solar.21
3.1. Particularităţile de nutriţie ale speciei.21
3.2. Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea organică.22
3.3. Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea chimică.23
Capitolul IV
Stabilirea dozelor de îngrăşăminte chimice si organice in funcţie de principalii indici agrochimici.24
4.1. Principii de stabilire a dozelor de îngrăşăminte chimice şi organice pentru cultura castraveţilor în solar.24
4.2. Modele matematice de stabilire a dozelor optim economice de îngrăşăminte chimice şi a normelor de îngrăşăminte organice pentru cultura castraveţilor în solar.25
4.3. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte chimice şi organice.31
4.4. Îngrăşăminte chimice şi organice folosite.33
4.5. Epoci şi metode de aplicare a îngrăşămintelor.37
4.6. Stabilirea necesarului de îngrăşăminte chimice şi organice .38
Concluzii şi recomandări.39
Bibliografie.41

Extras din document

Capitolul 1

Chimizarea agriculturii în contextul societății contemporane

1.1. Căi și mijloace de sporire a producției agricole

Pentru sporirea produţiei agricole, principalele căi de care dispune agricultura sunt:

a) extinderea suprafeţelor de teren agricol și în special de teren arabil, prin luarea în cultură de noi terenuri;

b) sporirea producţiei pe unitatea de suprafaţă prin măsuri tehnologice de intensivizare;

Dacă sporirea producţiei agricole prin extinderea suprafeţelor de teren agricol se realizează cu costuri imense, şi în detrimentul cadrului natural, intensivizarea, rămâne singura cale viabilă pentru asigurarea necesarului de hrană oamenilor. (Avarvarei, I., 2009, curs Agrochimie)

Principalele mijloace chimice folosite in agricultură sunt:

a) îngrăşămintele - care asigura obtinerea productiilor mari la plantele cultivate si sporirea fertilităţii solurilor;

b) amendamentele - substanţe cu care se ameliorează însuşirile agrochimice negative ale solurilor;

c) pesticidele - ce reprezintă substanţe care asigură protecţia chimică a plantelor împotriva bolilor si dăunătorilor;

d) substanţele regulatoare de creştere - utilizate în vederea dirijării proceselor vegetative şi de rodire la plante. (AVARVAREI, I., VOLF, M., LISNIC T.,Agrochimie curs, 2001)

1.2. Îngrăşămintele, mijloc esenţial de sporire a producţiei

Îngrăşămintele fac parte din două mari categorii: îngrăşăminte chimice şi îngrăşăminte organice.

Îngrăşămintele organice naturale, sunt produse reziduale de origine animală, vegetală sau provenite din alte surse cum sunt nămolurile şi apele reziduale de la staţiile de epurare orăşăneşti şi industriale (industria alimentară, textilă, de celuloză şi hârtie, etc). Încorporate în sol, aceste îngrăşăminte pe lângă aportul lor în elemente nutritive, asigură solului şi materia organică ce reprezintă factorul esenţial al fertilităţii.

Îngrăşămintele chimice sunt substanţe minerale, simple sau compuse, obţinute pe cale de sinteză sau prin prelucrarea unor roci natural bogate în elemente nutritive. Acestea se aplică sub formă solidă sau lichidă, în sol, la suprafaţa lui, sau pe plante, solul îmbogăţindu-se astfel în elemente nutritive accesibile plantelor, fapt ce determină ridicarea fertilităţii. Efectul pozitiv al aplicării raţionale a îngrăşămintelor chimice, este reflectat în creşterea producţiei pe unitate de suprafaţă, cu 38-40%.

După studiile întreprinse de F.A.O., se estimează că cca.30% din alimentele de origine vegetală se datoresc folosirii îngrăşămintelor chimice in agricultură.În medie, o cantitate de 100 mii tone îngrăşăminte ş.a., aduce un spor de producţie care echivalează cu recolta ce se obţine de pe o suprafaţă de 450-500 mii ha. Gradul de intensivizare a agriculturii unei ţari, creşte odată şi cu cantităţile de îngrăşăminte folosite la unitatea de suprafaţă. Acest lucru explică de ce ţări ca: Olanda, Belgia, Japonia, Anglia, care consumă 450-700 kg ş.a. îngrăşământ/ha, au indicele valorii producţiei agricole cel mai ridicat din lume. Intensivizarea agriculturii se apreciază şi după consumul de îngraşăminte care revine pe cap locuitor. Din acest punct de vedere decalajele în lume sunt foarte mari: 162 kg îngrăşământ pe cap de locuitor în Noua Zeelandă, şi numai 1,9 kg, în Indonezia. (AVARVAREI, I., VOLF, M., LISNIC T.,Agrochimie curs, 2001

Fisiere in arhiva (1):

  • Stabilirea Dozelor de Ingrasaminte Organice si Chimice pentru Cultura Castravetilor in Solar.docx

Alte informatii

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară “ Ion Ionescu de la Brad ” Iaşi