Stabilirea Dozelor de Ingrasaminte Organice si Chimice, pentru Cultura Ciresului

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Stabilirea Dozelor de Ingrasaminte Organice si Chimice, pentru Cultura Ciresului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 20 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Mariana Wolf

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

Capitolul I
Chimizarea agriculturii in contextul societăţii contemporane
1.1. Căi si mijloace de sporire a producţiei agricole
1.2. Îngrăşămintele, mijloc esenţial de sporire a producţiei
Capitolul II
Indicii agrochimici ce caracterizează starea de fertilitate a solului
2.1. Reacţia solului(pH-ul)
2.2. Caracterizarea stării de aprovizionare cu N şi P
2.3. Caracterizarea stării de aprovizionare cu potasiu
2.4. Caracterizarea stării de aprovizionare cu microelemente
Capitolul III
Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea culturii
3.1. Particularităţile de nutriţie ale speciei
3.2. Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea organică
3.3. Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea chimică
Capitolul IV
Stabilirea dozelor de îngrăşăminte chimice si organice in funcţie de principalii indici agrochimici
4.1. Principii de stabilire a dozelor de îngrăşăminte chimice şi organice pentru cultura de păr
4.2. Modele matematice de stabilire a dozelor optim economice de îngrăşăminte chimice şi a normelor de îngrăşăminte organice pentru cultura de păr
4.3. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte chimice şi organice
4.4. Îngrăşăminte chimice şi organice folosite
4.5. Epoci şi metode de aplicare a îngrăşămintelor
4.6. Stabilirea necesarului de îngrăşăminte chimice şi organice
Concluzii şi recomandări
Bibliografie

Extras din document

CAPITOLUL 1. Chimizarea agriculturii în contextul societaţii contemporane

Printre problemele de baza ale lumii contemporane se numara in primul rand cele de satisfacere a nevoilor de hrana şi de creştere a nivelului de trai. Necesitatea sporirii producţiei agricole prin folosirea îngrăşămintelor şi a substanţelor de protecţie chimică a plantelor în etapa contemporană, derivă din cerinţele obiective ale dezvoltarii societaţii ca şi din marile probleme care framanta viata contemporana, şi anume:

• presiunea demografică;

• criza energetică si de materii prime;

• criza economică;

• necesitatea inbunătăţirii nivelului de trai;

• politica de colaborare şi dezvoltare a comerţului cu toate ţările lumii;

Dezvlotarea tehnică şi ştinţifică a societăţii contemporane se reflecta şi in domeniul agriculturii. In decursul câtorva decenii, agricultura s-a transformat intr-o ramură de producţie intensivă bazată tot mai mult pe mecanizare, chimizare si irigare. Ca urmare, producţia de îngraşăminte a crescut vertiginos. Daca în anul 1900 producţia de îngrăşăminte reprezenta numai 1,68 milioane tone, în anul 1980 producţia de îngrăşăminte ajungea la 112,20 milioane tone. Sortimentele de îngrăşăminte cimice au fost diversificate, introducându-se în agricultură îngrăşămintele chimice complexe.(C. Davidescu, Agrochimie; C. Târdea, Agrochimie)

1.1 Căi şi mijloace de sporire a producţiei agricole

Căile de bază pentru sporirea producţiei agricole subordonate profundelor prefaceri social-politice si tehnico economice ale epocii noastre.

Măsurile de bază pentru sporirea producţiei agricole sunt:

• reforma agrară (redistribuirea pământurilor, dotarea cu mijloace adecvate, pregătirea de personal, lichidarea analfabetismului);

• lărgirea pieţelor (permiterea desfacerii produselor agricole pe plan extern, din ţările în curs de dezvoltare, şi îmbunătăţirea tehnologiilor de lucru ale acestora);

• facilitarea accesului tuturor ţărilor şi în special a celor in curs dde dezvoltare la descoperirile tehnice şi ale ştiinţei moderne.

• luarea în cultură de noi terenuri

• măsuri tehnologice ce cuprind :

o folosirea judicioasă a pământului prin alegerea unei structuri a culturilor care să valorifice la maximum potentialul solului in conditiile ecologice date ;

o mecanizarea lucrărilor agricole, care duce la efectuarea unor lucrari in timp scurt si de calitatea cu consum scăzut de energie;

o masuri de îmbunatăţiri funciare(irigaţii, desecări)

o chimizarea (ingrăşăminte, amendamente, erbicide, fungicide...),care la rândul ei necesită investiţii ce trebuie sa se gaseasca intr-o eficienţa economică economică ridicată a produselor agricole;

o agrotehnică superioară şi cu consum minim de energie.

(C. Davidescu, Agrochimie)

1.2. Îngrăşămintele, mijloc de sporire a producţiei

Prin îngrăşăminte se înţeleg substanţele minerale sau organice, simple sau compuse naturale sau obţinute pe cale de sinteză, care se aplică sub formă solidă sau lichidă în sol, sau pe plantă pentru completarea necesarului de substanţe nutritive si în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de creştere şi dezvoltare a plantelor agricole, a facilitaţii descompunerii resturilor organice, a intensificării activitaţii microbiologice şi a ridicării substanţei generale de fertilitate a solului şi a sporirii producţiei din punct de vedere cantitativ şi calitativ, fara degradarea mediului înconjurător.

Intre consumul de îngrăşăminte şi intensificarea agriculturii exista o stransă legatură.

Îngrăşămintele contribuie in mod direct la intensificarea agriculturii, lucru care implică şi sporirea producţiei.

Rezervele de elemente nutritive din sol sunt limitate. Fără refacerea prin fertilizarea cu îngrăşăminte organice şi minerale a rezevelor de substanţe nutritive îndepărtate din sol cu recoltele, fertilitatea solului scade şi odată cu asta şi productivitate culturilor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Stabilirea Dozelor de Ingrasaminte Organice si Chimice, pentru Cultura Ciresului.doc

Alte informatii

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară “ Ion Ionescu de la Brad ” Iaşi