Stabilirea dozelor de îngrășăminte organice și îngrășăminte organice și chimice, pentru cultura viță de vie, soi aromat

CAPITOLUL 1. CHIMIZAREA AGRICULTURII ÎN CONTEXTUL SOCIETĂŢII CONTEMPORANE

Prin "chimizarea agriculturii" se inţelege, aplicarea pe scară largă in tehnologiile de producţie agricolă a mijloacelor chimice, in scopul intensivizării si modernizării producţiei agricole.

1.1. Căi si mijloace de sporire a producţiei agricole

Problema care a preocupat pe numeroşi specialişti si numeroase organizaţii internaţionale este: care sunt mijoacele cu care se poate ridica producţia agricolă, astfel că odata cu creşterea populaţiei si a transformarilor social- politice să se asigure hrana corespunzatoare si totodată o îmbunăraţire calitativă a ei.

Specialiştii apreciază că, cu actualele cunoştinţe tehnice şi luare în cultură de noi terenuri, se pot asigura necesitaţile de hrana pentru 47- 50 miliarde de locuitori ai globului pamântesc.

Căile de bază pentru sporirea producţiei agrico1e sunt:

1.Măsuri de ordin social- politic

Lărgirea pieţelor si înlăturarea diferitelor bariere artificiale în comerţul internaţional pentru ţările în curs de dezvoltare, cărora li se permite o mai largă desfacere de produse pentru a reuşi să se înzestreze din punct de vedere tehnic.

Facilitarea accesulul tuturor ţărilor si în special a celor în curs de dezvoltare la cuceririle tehnicii şi ale stiinţei moderne.

2. Măsuri de natură tehnică

Luarea în cultură de noi terenuri. În prezent din populaţia totală a uscatului, de 13,6 miliarde hectare, se cultivă aproape 1,4 miliarde hectare.

După estimările făcute se mai pot lua în cultură înca 1,8 miliarde hectare din suprafata existenta în parte păşuni, deşerturi, savane.

3.Măsuri tehnologice. Căile de sporire a producţiei agricole prin mijloace tehnice cuprind o serie de măsuri, si anume:

- folosirea judicioasă a pamantului prin alegerea unei structuri a culturilor care să valorifice la maximum potenţialul solului în condiţiile ecologice date;

- utilizarea de soiuri cu mare capacitate de producţie, adaptate condiţiilor ecologice din zona de cultură;

- mecanizarea lucrărilor agricole, care duce la efectuarea unor lucrări în timp scurt şi de calitate, cu consum scazut de energie;

- măsuri de îmbunătăţiri funciare (irigări, desecări, lucrări antierozionare);

- chimizarea (îngrăşăminte, amendamente, erbicide, fungicide), care la randul ei necesită investiţii ce trebuie să se regăsească într-o eficienţa economică ridicată produselor agricole;

- agrotehnica superioara şi un consum minim de energie; (C. Davidescu, Agrochimie; C. Târdea, Agrochimie)

1.2. Îngrăşămintele, mijloc esenţial de sporire a producţiei

. Îngrăşămintele, mijloc de sporire a producţiei

Îngrăşămintele contribuie in mod direct la intensificarea agriculturii, lucru care implică şi sporirea producţiei.

Consumul de ingrăşăminte pe plan mondial prezinta incă mari diferenţe în ţările în curs de dezvoltare faţa de cele dezvoltate. Acest fapt se reflectă şi în producţia globală agricolă.

Creşterile de producţie se datoresc nu numai sporirii cantitaţilor de îngrăşăminte ci şi intensificării celorlalţi factori de vegetaţie, insă aceştia nu-şi evidenţiaza efectul atâta timp cât nu se folosesc îngrăşăminte în cantităţi satisfăcătoare şi echilibrate.

Îngrăşămintele cu N contribue la sporirea cantitaţii de aminoacizi sintetizaţi de catre plante.

Fotosinteza este influenţata de suprafaţa foliară a frunzelor, care la rândul ei este influenţata de N si K. Îngrăşămintele cu P influenţeaza in mod pozitiv acumularea lipidelor. (C. Davidescu, Agrochimie; C. Târdea, Agrochimie)