Stabilirea Necesarului de Nutret si a Eficientei Utilizarii Lor pentru o Exploatatie Zootehnica

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Stabilirea Necesarului de Nutret si a Eficientei Utilizarii Lor pentru o Exploatatie Zootehnica.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 18 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof. Dr. Ioan Mircea Pop, Drd. Cristina Radu-Rusu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

INTRODUCERE
1. Definirea exploataţiei
2. Norme de hrană
2.1. Norme de hrană vaci cu lapte
2.2.Norme de hrană porci în creştere şi îngrăşare
3. Caracteristicile nutritive ale nutreţurilor utilizate
4. Raţii de hrană pentru vaci de lapte
5. Amestec de nutreţuri concentrate pentru porci în creştere şi îngrăşare
5.1 Reţetă nutreţ combinat tip 02 STARTER pentru purcei înţărcaţi
5.2 Reţetă nutreţ combinat tip 03 GROWER pentru purcei în perioada de creştere
5.3 Reţetă nutreţ combinat tip 04 FINISHER pentru porci în perioada de finisare
6. Stabilirea necesarului de nutreţuri pentru vacile cu lapte
6.1 Stabilirea necesarului de nutreţuri
6.2 Planificarea suprafeţei de teren alocat culturilor furajere şi calculul cheltuielilor de producţie a acestor culturi
6.3 Planul de cumpărari pentru nutreţuri concentrate
7. Stabilirea necesarului de nutreţuri pentru porci în creştere şi îngrăşare
7.1 Necesar nutreţuri şi cheltuieli cu nutreţurile la porcii în creştere şi îngrăşare
8. Aspecte privind eficienţa economică a utilizării nutreţurilor
8.1 Eficienţa economică a utilizării nutreţurilor la vaci de lapte
8.2 Eficienţa economică a utilizării nutreţurilor la porcii pentru creştere şi îngrăşare
CONSIDERAŢII PROPRII
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

INTRODUCERE

Nutriţia şi alimentaţia influenţează direct şi evident nu numai nivelul producţiilor animale dar şi reproducţia, procesele de creştere şi dezvoltare, starea de sănătate a animalelor şi nu in ultimul rând eficienţa economică- obiectiv determinant în desfăşurarea activităţii din zootehnie.

Nutriţia animală este ştiinţa care se ocupă cu studiul schimburilor nutritive dintre organism şi mediu, a transformării substanţelor absorbite în substanţe proprii organismului, precum şi a folosirii lor pentru întreţinere şi realizarea producţiilor.În acelaşi timp nutriţia studiază şi modul în care energia şi substanţele nutritive sunt folosite în organism, precum şi randamentul utilizării lor în diferite funcţii sau producţii animale.

Nutriţia animală are in vedere faptul că, în timp ce producţia vegetală se bazeaza exclusiv pe elementele anorganice şi energia solară, producţia animală este realizată prin folosirea compuşilor organici produşi de plante.În acest fel se stabileşte o strânsă legătura între sol şi animal, prin intermediul plantelor.

Astfel în ştiinţa nutriţiei se aplică cunoştinţe multiple din chimie şi biochimie, fizică şi matematică, ştiinţa solului şi fitotehnie, ştiinţa producţiei animale, inginerie şi sisteme de producţie, alte discipline.

Nutriţia a contribuit decisiv alături de ameliorarea genetică la evoluţia spectaculoasă în ultimii zeci de ani a performanţelor obţinute în zootehnie- cea mai elocventă este reducerea cu zeci de procente a consumului specific de hrană pentru realizarea diferitelor producţii (ex.: cu 50% în ultimii 30-40 ani în producţia de carne de porc sau pasăre) cu răsfrângere directă asupra costului producţiilor şi preţului produselor de origine animală şi în final asupra consumului şi respectiv nivelului de trai al oamenilor.

Alimentaţia animalelor domestice şi tehnologia furajelor este ştiinţa care se ocupă de cercetare a nutriţiei şi alimentaţiei a animalelor şi păsărilor domestice crescute şi exploatate în diferite condiţii de întreţinere şi îngrijire; utilizarea resurselor furajere în componenţa raţiilor şi combifurajelor; examinarea compoziţiei chimice şi valorii nutritive ale furajelor; necesarul animalelor şi păsărilor în elemente nutritive de bază şi substanţe biologic active; cu cele mai raţionale, optimale şi eficiente combinaţii de utilizare a diferitor furaje în componenţa raţiilor, combifurajelor, concentratelor proteino-vitamino-minerale şi premixurilor; principiilor organizării şi desfăşurării ştiinţifice şi tehnicii de alimentaţie a animalelor şi păsărilor în diferite condiţii de întreţinere şi exploatare; tehnologii de pregătire, prelucrare, păstrare şi utilizare a resurselor furajere şi metodele de preparare a lor.

Pentru a realiza producţii mari şi consumuri cât mai mici de hrană este necesară aplicarea unei alimentaţie raţională sau alimentaţie normată ( standard).Alimentaţia raţională presupune administrarea zilnică a unor raţii de hrană care sa corespunda/ satisfacă integral cerinţele animalului.

Cerinţele de hrană exprimate prin normele de hrană sau prin aşa-zisele „aporturi recomandate” sunt revizuite periodic pentru a fi in concordanţă cu noile „tipuri” de animale şi cu rezultatele cercetării ştiinţifice; această revizuire se face de nişte organisme de specialitate, cunoscute şi apreciate în lume: NRC( National Research Council) din SUA;

ARC( Agricultural Research Council) din Marea Britanie;

INRA( Institut National de la Recherche Agronomique) din Franţa;

În România: IBNA( Institutul de Biologie şi Nutriţie Animală)

Pentru a se putea aplica alimentaţia raţională prin norme de hrană se exprimă, în cantităţi zilnice sau procente din raţie, nutrienţii.

Astfel exprimarea normelor depinde de nutrient şi specia de animale:

- Energia se exprima in kcal sau Mcal( Kj sau Mj) de energie netă( EN) pentru rumegatoare şi energie metabolizabilă( EM) pentru monogastrice; în unele ţări se folosesc unităţi de măsură etalon( unităţi furajere- UF; unităţi nutritive- UN);

- Proteina se exprimă cantitativ( g/zi) pentru rumegătoare sau ca procente din raţie pentru monogastrice;

- Mineralele se exprimă cantitativ (g sau ppm), ori ca procente in raţie;

- Vitaminele sunt exprimate in mg sau UI ( pentru vitaminele A, D, E)

Materializarea alimentaţiei raţionale se face prin raţia de hrană, definită astfel: ” cantitatea de nutreţuri administrată unui animal în timp de 24h, pentru a-i acoperi cerinţele de întreţinere şi producţie în acelaşi interval de timp ( corespunzător normelor de hrană)”

Operaţiunea de raţiere( formularea raţiilor) are drept scop alegerea nutreţurilor specifice şi stabilirea cantităţilor pentru fiecare, astfel încât raţia să fie completă, echilibrată, săţioasă, igienică şi cu cel mai scăzut preţ posibil.

Raţia poate fi administrată „la discreţie” (ad libitum) sau porţionată în mai multe tainuri; nutreţurile din raţie pot fi date întru-un amestec omogen ( ca raţie completă) sau separat, într-o anumită ordine şi la diferite intervale de timp.

La ierbivore raţia este formată din raţia de bază- alcătuită din nutreţuri de volum, cu o concentraţie energetică mai redusă şi raţia suplimentară- formată din nutreţuri concentrate şi premixurile mineralo-vitaminice.

Fisiere in arhiva (1):

  • Stabilirea Necesarului de Nutret si a Eficientei Utilizarii Lor pentru o Exploatatie Zootehnica.doc

Alte informatii

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ioan Ionescu de la Brad” Iaşi Facultatea de Zootehnie