Stabilirea Necesarului de Nutrețuri și a Eficienței Utilizării Lor pentru o Exploatație Zootehnică

IMPORTANŢA ALIMENTAŢIEI ANIMALELOR

Alimentaţia animalelor domestice şi tehnologia furajelor se ocupă de cercetarea nutriţiei şi alimentaţiei animalelor şi a păsărilor domestice crescute şi exploatate în diferite condiţii de întreţinere şi îngrijire.

Nutriţia şi alimentaţia animală prezintă mare importanţă deoarece influenţează direct şi evident nu numai nivelul producţiilor animale dar şi reproducţia, procesele de creştere şi dezvoltare, starea de sănătate a animalelor şi nu în ultimul rând eficienţa economică.

Importanţa alimentaţiei raţionale în reuşita creşterii animalelor poate fi scoasă în evidenţă prin următoarele:

- influenţează favorbil producţia animalelor ;

- reduce consumul de hrană pe unitatea de produs ;

- favorizează dezvoltarea normală a funcţiei de reproducţie făcând posibilă obţinerea de indici superiori privind fecunditatea şi prolificitatea;

- favorizează, alături de selecţie şi alţi factori, crearea de tipuri şi rase noi de animale, cu însuşiri productive superioare, deci joacă rol important în procesul de ameliorare;

- asigură menţinerea sănătăţii animalelor şi măreşte rezistenţa lor faţă de boli. Astfel la animalele hrănite corespunzător nu se întâlnesc niciodată aşa-zisele „boli de nutriţie” , iar la bolile infecto-contagioase sunt mult mai rezistente;

- influenţează interiorul si exteriorul animalelor. La animalele hrănite cu cantităţi mari de nutreţuri voluminoase tubul digestiv este mai lung şi animalele prezintă defecte de exterior, cum ar fi lăsarea abdomenului şi înşeuarea spinării, care sunt însoţite de scăderea producţiei;

Nutriţia şi alimentaţia animalelor au o influenţă importantă asupra calităţii produselor de origine animală, prin intermediul lor se poate modifica proporţia diferitelor componente ale corpului (proteine, lipide, apă ), însuşirile organoleptice şi cele chimice ale producţiei animalelor si chiar calităţile tehnologice ale acestora.

Pentru a realiza producţii mari şi consumuri cât mai mici de hrană este necesară aplicarea unei alimentaţie raţională sau alimentaţie normată ( standard).Alimentaţia raţională presupune administrarea zilnică a unor raţii de hrană care sa corespundă/ satisfacă integral cerinţele animalului.

Prin această alimentaţie normată se urmăreşte :

- evitarea subalimentaţiei şi a supraalimentaţiei, ambele dăunătoare sănătăţii, creşterii, reproducţiei şi a producţiei animalelor;

- creşterea efectului de utilizare a substanţelor nutritive din furaje şi reducerea consumurilor specifice;

- reducerea costurilor de producţie a produselor animaliere ;

Alimentaţia normată reprezintă o metodă de rentabilizare a creşterii animalelor, contribuind direct la valorificarea raţională, superioară, a bazei furajere şi la îmbunătăţirea indicilor economico-productiv.

Operaţiunea de raţiere ( formularea raţiilor) are drept scop alegerea nutreţurilor specifice şi stabilirea cantităţilor pentru fiecare, astfel încât raţia să fie completă, echilibrată, săţioasă, igienică şi cu cel mai scăzut preţ posibil.

Raţia poate fi administrată „la discreţie” (ad libitum) sau porţionată în mai multe tainuri; nutreţurile din raţie pot fi date întru-un amestec omogen ( ca raţie completă) sau separat,

într-o anumită ordine şi la diferite intervale de timp.

La erbivore raţia este formată din raţia de bază (alcătuită din nutreţuri de volum), cu o concentraţie energetică mai redusă şi raţia suplimentară (formată din nutreţuri concentrate şi premixurile mineralo-vitaminice).

În condiţii de subalimentaţie, specifice situaţiei în care nivelul hranei este inferior cerinţelor de substanţe nutritive pentru asigurarea funcţiilor vitale, după epuizarea utilizării substanţelor nutritive ingerate, animalele compensează deficitul prin utilizarea substanţelor din ţesuturile proprii. Apoi în condiţiile unor carenţe severe şi de lungă durată, poate surveni moartea prin inaniţie.

Alimentaţia abundentă se referă la situaţia în care nivelul nutritiv global al raţiilor utilizate în hrana animalelor este superior normelor corespunzătoare asigurării funcţiilor vitale.

Tipurile de alimentaţie sunt diferite , fiind în funcţie de proporţia , de gradul de participare a diferitelor categorii de furaje în structura raţiilor. Acestea sunt valabile şi depind de specie, categorie de producţie, condiţii de exploatare şi de disponibilul de furaje de fermă.

În funcţie de furajele predominante, în alcătuirea raţiilor pentru erbivore se cunosc patru tipuri de alimentaţie :

- tipul voluminos, predomină furajele voluminoase în proporţie de 90-100 % specific sistemului extensiv de exploatare;

- tipul suculent, furajele suculente reprezintă 50-60% din valoarea nutritivă a raţiilor , specific sistemului semiintensiv de exploatare;

- tipul uscat, în care predomină furaje fibroase şi grosiere;

- tipul concentrat, în care furajele concentrate depăşesc 30-40% din valoarea nutritivă a raţiilor de erbivore. Acesta este specific alimentaţiei animalelor în sistem intensiv de exploatare;

Între acestea se înscriu tipurile intermediare, ca semiconcentrat, puţin concentrat, semiconcentrat-suculent etc.