Cuprins
- 1.Importanţa creşterii suinelor
- 2. Avantajele creşterii suinelor
- 3. Intocmirea fişei evoluţiei stării fiziologice la scroafe şi scrofiţe de reproducţie
- 4. Intocmirea fişei privind evoluţia vârstei şi greutăţii corporale la tineretul porcin
- 5. Intocmirea fişei tehnologice la scoafe şi vieri
- 6. Intocmirea fişei tehnologice la tineret înţarcat
- 7. Intocmirea fişei tehnologice la porci graşi
- 8.Calculaţii pentru numărul de zile furajate, cantităţile de nutreţuri şi valorile lor....
- 9. Alimentaţia suinelor
- 10. Concluzii
- 11. Bibliografie
Extras din proiect
1.Importanţa creşterii suinelor
Importanţa pentru consum produselor animaliere rezidă în aprecierea nivelului de trai şi de dezvoltare a unei ţări, sau popor, avându-se în vedere un complex de indicatori, între care sunt inclusi şi nivelurile producţiilor animaliere, raportate pe locuitor. Produsele animaliere, conţinând şi cele mai mari proporţii de substanţe proteice, unele cu mare valoare biologică, sunt asimilate unei alimentaţii raţionale şi ştiinţifice.
Carnea rezultată din creşterea suinelor a contribuit şi va continua să aducă un aport substanţial în acoperirea necesarului de substanţe proteice – indicator de bază în aprecierea nivelului de civilizaţie - şi, prioritar, în asigurarea sănătăţii umane.
În prezent se apreciază că necesarul mediu zilnic de substanţe proteice pentru om este de cca. 70 g, din care cel puţin 40 g trebuie să provină din produsele animaliere. Carnea rezultată de la suine trebuie să acopere, zilnic, în medie, 20 g de substanţe proteice, cu unele variaţii impuse de perceptele religioase şi de posibilităţile de creştere a acestei specii.
Carnea suinelor se caracterizează printr-o valoare energetică superioară faţă de cele obţinute de la celelalte animale de fermă; aceasta furnizează, în medie, 2700 kcal/kg, în timp ce carnea de bovine oferă doar 1600 kcal/kg, iar cea de ovine 1400 kcal/kg.
În alimentaţia umană, raţiile de hrană se întocmesc având la bază atât valoarea energetică (exprimată prin conţinutul în kcal), cât şi conţinutul în substanţe proteice. Din acest punct de vedere, carnea de porc (fără slănină şi osânză) este mai echilibrată faţă de celelalte produse similare, dacă luăm în considerare raportul energo-proteic.
Trebuie consemnat faptul că, în cercetările mai recente, se recomandă utilizarea în hrana umană, într-o proporţie mai mare, a alimentelor de origine vegetală; aceasta ca urmare a faptului că, la animale, se înregistrează un coeficient de transformare foarte redus al proteinelor vegetale în cele animale, între 14-29%. De menţionat, pe această linie, că porcinele posedă un coeficient de transformare cuprins între 8-24%; la carnea de porc acesta fiind de 12,5%. Deci sunt suficiente motive să încurajăm creşterea suinelor, ca variantă economică determinată de particularităţile biologice acceptate de organimul uman.
Impedimentul principal îl constituie, pentru unele sortimente de carne de porc, conţinutul prea mare în lipide. Pe această linie, s-au făcut unele interpretări greşite asupra relaţiei cauză-efect, care ar putea exista în unele afecţiuni cardiace şi formarea în organismul uman al colesterolului, ca urmare a consumului cărnii de porc. Investigaţiile moderne au demonstrat că, 25% din cauzele de infarct miocardic au o etiologie genetică, iar 75% implică un complex de factori insuficient studiaţi.
2. Avantajele creşterii suinelor
Necesarul de carne pentru consum este în continuă creştere, atât pe plan mondial cât şi în ţara noastră, iar suinele participă, în mare măsură, la satisfacerea acestui necesar. Aceasta se datoreşte unor însuşiri biologice şi productive deosebit de favorabile, pe care le posedă această specie, în comparaţie cu celelealte animale de fermă, dintre care amintim: fecunditatea suficient de ridicată, prolificitate mare, energia sporită de creştere, valorificarea bună a diverselor furaje, randamentul sporit la sacrificare şi posibilităţile variate de prelucrare a cărnii, întrevăzându-se îmbunătăţirea multor însuşiri productive şi calitative. Foarte important este faptul că, la suine, însuşi corpul animalelor reprezintă producţia principală, particularitate ce înlesneşte practica de creştere şi uşurează aprecierea zootehnică a animalelor.
În urma sacrificării suinelor rezultă, faţă de celelalate animale de fermă, proporţii relativ mari de ţesut adipos (slănină şi osânză), suficient de mari de carne, suculentă şi cu valoare energetică ridicate şi proporţii reduse de oase şi subproduse, unele mult întrebuinţate în diverse industrii alimentare, de nutreţuri combinate şi farmaceutice.
Carnea de porc este producţia principală şi se caracterizează prin valoarea energetică mare, în comparaţie cu cea rezultată de la alte specii, ca urmare a prezenţei substanţelor grase. Conţinutul în substanţe grase îi conferă frăgezime şi savoare.
Grăsimea este producţia secundară şi se compune, în principal, din slănină şi osânză. Ambele sortimente sunt utilizate sub formă de preparate în alimentaţia umană, iar topite se utilizează atât în hrana animalelor cât şi pentru diverse industrii. Grăsimea constituie o componentă importantă în echilibrarea energetică a alimentaţiei animale, deoarece posedă peste 8000 kcal/kg.
Subprodusele rezultate în urma sacrificării suinelor sunt utilizate în alimentaţia umană, în industria alimentară şi în cea farmaceutică. Dintre subprodusele comestibile, utilizate în alimentaţia umană, enumerăm: ficatul, creierul, inima, limba, urechile, testicolele, rinichii, picioarele şi chiar pulmonii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Stabilirea Tehnologiilor de Productie intr-o Unitate de Crestere Intensiva de Suine cu Capacitatea de 1388 Capete
- calculatii NR ZILE FURAJARE-alexandra.doc
- evolutia varstei pe decade la tineret porcin-alexandra.xls
- fisa porci grasi-ALEXANDRA.xls
- fisa tehnologica scroafe si vieri-ALEXANDRA.xls
- lfisa tehnica tineret intarcat-a3exandra.xls
- proiect purcelusi.doc
- TABEL 1 EVOLUTIA STARII FIZIO-alexandra.xls