Standarde de calitate și caracterizare economică și nutritivă a ardeiului

INTRODUCERE

Legumele solanacee formează una din cele mai importante grupe tehnologice, care se cultivă la noi în țară și în general în lume.Din această grupă fac parte trei specii legumicole pentru fructe, care aparțin familiei botanice Solanaceae : tomatele sau pătlăgelele roșii ( Lycopersicon esculentum Mill.), ardeii (Capsicum annum L.) și pătlăgelele vinete (Solanum melongena L.).

Importanță alimentară. Ardeiul se cultivă pentru fructele sale, care au multiple întrebuințări în alimentația omului , atât în stare proaspătă cât și preparată sau conservată. În funcție de gustul lor, fructele pot fi ”dulci” sau ”iuți”. Ambele categorii de fructe se pot consuma, de regulă, la două stadii de maturitate: maturitate tehnologică, când fructele au ciloarea verde, și la maturitate fiziologică, când fructele au culoarea roșie.

Fig. Ardei iute

I.RĂSPÂNDIRE LA NIVEL GLOBAL ȘI NAȚIONAL

Formele de ardei dulce și ardei iute, care e cultivă la noi în țară și în Europa, aparțin speciei Capsicum annum. Denumirea de Capsicum a fost introdusă de Valerius Cordus (1506) și a coexistat cu cea de Piper, dată de Linne.

Ardeiul iute era denumit de populația băștinașă din Mexic ”aji” (ad¬’hi), după cum a notat Columb (1493).

Formele de ardei iute provin din forma de ardei iute, gustul dulce fiind o mutație recesivă a caracterului gust iute, ancestral și dominant.

Alături de Capsicum annum, în lume se mai cultivă patru specii importante: C. Frutescens L., C. Chinense Jacquin, C. Pendulum Willdenow și C. Pubescens Ruiz și Pavon. Aceste specii provin din diferite stocuri ancestrale, găsite în trei centre de origine distincte: Mexic- centru primar pentru Capsicum annum, cu Guatemala ca centru secundar; Amazonia – pentru C. Chinense și C. Frutescens; Peru și Bolivia- pentru C. Pendulum și C. Pubescens.

În afară de aceste specii cultivate mai sunt cunoscute aproximativ 100 de specii, care sunt importante ca element de diversitate și în programele de ameliorare.

Capsicum annum a fost luat în cultură în America Centrală; rămășițele atestă că era cunsocut cu 7000 de ani î.Hr. De asemenea, celelalte specii cultivate în prezent erau cunoscute acum 3000-4000 de ani, deci cu mult ănainte de descoperirea Americii.

Ardeiul a fost cunoscut de lumea europeană după descoperirea Americi de către Columb (1492) și a fost adus în Europa, mai întâi în Spania, în anul 1493, când au apărut primele informații despre această plantă. Într-una din scrisorile sale din septembrie 1493, un membru al expediției lui Columb, Peter Martin, arată că navigatorul ”Columb adusese niște ardei (fructe) cu gust mai iute chiar decât ardeiul de Caucaz și că unul din aceștia e mai scurt decât jumătatea unui deget de om, iar celălalt este rotund” (după Patron, 1992).

Majoritatea formelor cultivate la început în Europa, asemănătoare formelor cunoscute astăzi, prezentau la nivel avansat de înnobilare pe care îl căpătaseră, în decursul timpului, ân zonele de origine (după Boswell, 1937, citat de Quagliotti, 1971).

Din Spania și Portugalia, ardeiul s-a răspândit în Germania (1542), Anglia (1560), Ungaria (1560) și în majoritatea țărilor mediteraneene și balcanice. În Rusia este cunoscut pentru prima dată în 1616, în China la 1700, iar în India înainte de 1880.

În țările Române ardeiul pătrunde din Ungaria și din Bulgaria, dar se apreciază că a intrat în cultură relativ târziu, secolul al XIX-lea.

În Europa Centrală și de Sud-Est, cultura ardeiului a evoluat foarte mult, atât din diversitatea formelelor folosite, a modului de cultivare, cât și prin modul de folosire în consum. Astfel, în această parte a Europei, se cunosc ardeiul dulce (gras, lung şi gogoşar) şi ardeiul iute, precum şi forma specializată pentru boia. De asemenea, ardeiul dulce-gras sau lung- este de culoare galbenă sau verde, la maturitate în verde. Deasemenea, există o mare diversitate a fructelor ca formă și mărime. Datorită acestei mari diversități, în această zonă se consideră, după părerea mai multor specialiști, că s-a format un nou centru de diversitate a speciei Capsicum annum.

În alte părți ale lumii ( de exemplu, SUA), ardeiul s-a diversificat în trei grupe mari: ardeiul dulce (sweet pepper), ardeiul mediu iute (chili pepper) și foarte iute (hot pepper).

În prezent, ardeiul se cultivă în toate zonele lumii unde se găsesc condiții favorabile, de la ecuator până la 50-55°latitudine nordică sau sudică.

Conform statisticilor FAO (Food and Agriculture Organization of the United Nations), în lume, în prezent, ardeiul se cultivă pe o suprafață de peste 1,2 milioane ha, cu o producție totală de circa 14,5 milioane tone.

Cele mai mari suprafețe se cultivă în China (peste 95 mii de ha), Mexic (90 mii de ha). În Europa se cultivă peste 135 mii ha, cei mai mari cultivatori fiind Spania cu 23 mii ha, Bulgaria cu 23 mii ha, România cu 18-20 mii ha și Ungaria cu peste 16.000 ha. Producțiile (în teren neprotejat) variază între 5-6 t/ha și 40-60 t/ha, în funcție de formele cultivate, zonele climatice, tehnologie etc.

În România, la ardeiul dulce se realizează o producție medie de circa 14-16 t/ha. Zonele foarte favorabile de cultură sunt în Câmpia Română și Câmpia de Vest, iar cele favorabile se găsesc în Câmpia Transilvaniei și partea de est a Moldovei.