Standarde de calitate și comercializare ale dovleceilor

Introducere

Dovlecelul comun este o planta erbacee, anuală, cu creștere viguroasă luxuriantă, care formează tufe compacte (fig. 1) . Acesta face parte din familia Curcibitaceae, specia Curcubita pepo L. var. oblonga.

Din punct al particularităților botanice și biologice, rădăcina este pivotantă, de peste un metru lungime, care emite rădăcini laterale masate în stratul arabil al solului. Tulpina este scurtă și puternic ramnificată (uneori, în anumite condiții tulpina poate ajunge până la un metru lungime), brăzdată de muchii longitudinale ascuțite, acoperite cu peri aspri.Frunzele sunt mari, palmat lombate, lung pețiolate și acoperite cu perișori aspri. Florile sunt unisexuate (plantele fiind monoice), mari, lung pețiolate, de culoare galbenă. Florile mascule apar mai devreme decât cele femele, și sunt grupate câte 2-3 la baza frunzelor. Fructul este o melonidă de formă alungită, culoarea variind în funcție de soi. Pulpa fructului este fragedă, suculentă, apoi devine ațoasă și tare, iar coaja se îngroașă, se întarește și își schimbă culoarea.

Fig. 1 – Dovlecelul comun : frunze, flori și fructe

Dovlecelul Patison este o plantă erbacee anuală cu creștere viguroasă și aspect de tufă compactă ce face parte din familia Curcubitaceae, specia Curcubita pepa, L. var. Radiata Nois. Patisonul este în mare măsură asemănător cu dovlecelul (fig. 2). Lungimea vrejurilor este mai mare decât cele de la dovlecelul comun, frunzele sunt tri- sau pentalobate, cu marginile ușor marcate. Fructul reprezintă elementul de distincție al acestei varietăți. Acesta are o formă discoidală, cu marginile canelate și rotunjite, peste care se suprapune, în partea superioară a fructului, o parte de fotma unei calote (semisfere). Această alcătuire a fructului îi conferă o formă de turban sau pălărie cu borurile groase. Culoarea fructelor este alb-verzui, când fructele sunt tinere, după care devine alb-cenușie, la maturitatea fiziologică.

Fig. 2 – Dovlecelul Patison : frunze și fruct

CAPITOLUL I : RĂSPÂNDIRE LA NIVEL GLOBAL ȘI NAȚIONAL

Dovlecelul comun este originar, după unii autori, din America Centrală (Mexic, Peru ) și Asia Mică, iar după alții din Africa, de unde s-a răspândit în Europa. Această plantă este cultivată pe suprafețe mai mari în Rusia, Ungaria, Italia și alte țări. La noi în țară se cultivă pe suprafețe relativ reduse (circa 2500-3000 ha) în toate județele, cu deosebire în cele în care condițiile de climă sunt cele mai corespunzătoare cerințelor biologice ale plantelor.

Dovlecelul Patison este originar, după unii autori, din America de sud și America Centrală ( Baujurianu și Țurcanu, 1980), iar după alții, din Africa ( Ceaușescu si colab.). Institutul pentru Resurese Genitice, consideră că originea acestei plante este America Centrală. Împreună cu varietatea giromantia (dovleceii ornamentali) s-a răspândit că plantă ornamentală. iar în secolul XIX-lea este cunoscut și ca plantă cu valoare alimentară în Europa și America și mai apoi în Asia. În prezent se cultivă pe suprafețe mari în S.U.A., Franța, Italia și Rusia. La noi în țară cultura patisonului este puțin cunoscută, deși în perioada 1975-1985, a existat un program special de introducere a acestei varietăți de dovlecel, alături de alte plante legumicole mai puțin cunoscute la noi în țară.