Starea Pietii Vinicole

Starea pieţei vinicole. Continentul european e cel mai mare producător de vinuri din struguri: circa 210 mln. hl (1987), adică 75% din întreaga producţie mondială de vinuri. Ce e drept, în ultima vreme volumul producţiei de struguri s-a redus cu 48 mln. hl (de la 228 mln. în 1981 pînă la 180,6 mln. în 1988). Lucrul acesta se explică prin faptul că încă cu doi ani în urmă producţia depăşea consumul cu 58 mln. hl, în legătură cu care fapt s-a hotărît a limita productivitatea, a interzice înfiinţarea plantaţiilor noi fără o autorizare specială, precum şi a mări volumul de distilare a vinului pentru alcool.

Cu toate că în 11 ţări vinicole ale Comunităţii Economice Europene s-au defrişat aproape 180 mii ha de vii, totuşi aici nu s-a desfăşurat reprofilarea producţiei în vederea obţinerii produselor nefermentate, iar suprafeţele repartizate pentru soiuri de masă şi pentru stafide au rămas neschimbate.

La ora actuală ţările Pieţei Comune produc mai mult vin decît consumă (28 mln. hl), mai ales în Italia şi Franţa. Diferenţa s-a format nu pe contul creşterii volumului producţiei, ci ca rezultat al reducerii cererii care în anumită măsură este regulată pe calea unor măsuri de stat bine orientate – impozite şi cote vamale, reglementarea preţurilor în funcţie de vîrstă etc. Şi cu toate acestea consumul de vin pe continent s-a micşorat din motive de conjunctură; concurenţă din partea altor băuturi în legătură cu apariţia unor deprinderi şi maniere noi, răspîndirea în societate a zvonurilor despre falsificarea şi înrăutăţirea calităţii vinurilor, slăbirea activităţii de reclamă, precum şi ca rezultat al politicii antialcoolice a guvernelor dintr-o serie de ţări.

În acelaşi timp, consumul de vin pe cap de locuitor în Occident rămîne încă înalt. Bunăoară, în Franţa – 74,1, Italia – 72, Portugalia – 54, Spania – 47. Pentru comparare: această cifră constituie 9,1, cu toate că noi deţinem ferm întîietatea în ceea ce priveşte consumul la unităţi de alcool (băuturi tari).

În întreaga lume se urmăreşte o ridicare a cererii la vinurile naturale slab alcoolizate şi la cele cu denumiri de origine controlată (D.O.C.) sau Depominazione di origine controlata (D.O.C.).

Vinificaţia este un domeniu de activitate economică cu tradiţii bogate în republica noastră, care ocupă un loc de frunte în industria şi economia Moldovei. Pe teritoriul ţării noastre sunt situate peste 150 de întreprinderi de prelucrare primară şi secundară a strugurilor, majoritatea fiind amolasate în mediul rural, servind o sursă de venit şi de dezvoltare a localităţii corespunzătoare. Multe din acestea au fost construite încă în prima jumătate a sec. XX, tradiţiile acestei ramuri a economiei naţionale coborînd în adăncul veacurilor. Afirmaţia dată poate fi confirmată prin faptul că majoritatea vinurilor moldoveneşti sunt recunoscute drept unele din cele mai bune în lume. Printre primele uzine de vinificaţie apărute în Moldova încă din anii 1900 putem menţiona: Romaneşti, Purcari, Cojuşna, Cricova, Ciumari, Orhei ş.a. multe din aceste fabrici odată cu timpul au suferit reconstrucţii şi reutilări, apărînd deasemenea şi multe alte uzine noi. Multe din aceste obiective, aflîndu-se în localităţi rurale, necesitau des o reutilare şi restaurare, un rol foarte important avînd şi noile instalaţii şi tehnologii în arta vinului. În ultimii ani se petrece o separare a întreprinderilor ce se ocupă de creşterea şi cultivarea viţei de vie şi celei de prelucrare a materiei prime(strugurilor) cu decuvajul centralizat. Luînd în consideraţie concurenţa pe piaţa mondială, cerinţele calitative produselor vinicole s-a ridicat sporit. Astfel, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare din Republica Moldova, susţinut de Banca Europeană pentru Dezvoltare şi Reconstrucţii realizează un proiect de investiţii pentru îmbunătăţirea tehnologiilor de vinificaţie în Moldova şi acordarea spriginului producătorului autohton la exportul de vinuri. Totodată se menţionează faptul că în ultimii ani se acordă o deosebită atenţie aspectelor calitative şi ecologice.

Vinificaţia este o ramură costisitoare a industriei care implică multe cheltuieli, dar în acelaşi timp una din ramurile de bază a Republicii Moldova. De menţionat că, dacă la mijlocul anilor 80 ai secolului XX producerea vinurilor constituia aproximativ 1 mln. tone/an, atunci spre sfîrşitul secolului sub influienţa deetatizării în agricultură, a scăzut pînă la 300-400 mii tone/an.

Prin urmare sunt necesare intervenţii care ar îmbunătăţi nivelul producerii anuale şi ar ridica calităţile vinului de export. Pentru aceasta întreprinderile existente trebuie dotate cu utilaj nou tehnologic şi tehnic, îmbunătăţirea aspectului organizatoric şi arhitectural, şi nu în ultimul rînd soluţionarea problemelor de evacuare a deşeurilor şi a substanţelor nocive din urma produselor tehnologice.

Introducere

Protecţia muncii a luat naştere la intersecţia unui şir de ştiinţe (sociale, economice, medicale, juridice, general-inginereşti, clasice ş.a.) şi în baza concluziilor acestora elaborează măsuri pentru asigurarea securităţii muncitorilor în activitatea cotidiană de muncă. ea urmăreşte scopul de a reduce la minimum probabilitatea afectării sau îmbolnăvirii angajaţilor cu crearea în acelaşi timp a unor condiţii confortabile de muncă ce permit omului să-şi realizeze la maximum capacităţile fizice, intelectuale şi spirituale.

Protecţia muncii este un sistem de acte legislative şi corespunzător lor de măsuri social-economice, tehnice, organizatorice, igienico-sanitare, profilactic-curative care asigură securitatea angajatului, păstrarea sănătăţii şi a capacităţii de muncă în activitatea de producţie.

În câmpul muncii securitatea angajaţilor se asigură printr-un şir de măsuri cu caracter divers. Căile principale menite de a reduce traumatismul de producţie şi bolile profesionale sunt următoarele.