Stilul Alimentar Vegetarian

1. INTRODUCERE

Primele mențiuni ale regimului vegetarian apar în India Antica, dar se pare că nici vechii greci nu erau străini de acest stil de viață.

De-a lungul istoriei, vegetarianismul a fost asociat cu viața ascetică, devenind apoi apanajul filosofilor, care condamnau violența împotriva animalelor.In 1847 a fost fondată in Marea Britanie prima asociație a vegetarienilor, conceptul răspândindu-se rapid în secolul al XX-lea.

Originea cuvântului *vegetarian* se află în cuvântul latinesc „vegetus“ care înseamnă sănătos, viguros. Folosirea acestui termen a subliniat faptul că pentru a fi sănătoși trebuie să ne abținem de la consumul de carne. Cele mai multe persoane, atunci când se gândesc la vegetarieni, își imaginează că aceștia mănâncă numai salate și legume, deși, în realitate, există foarte multe diete vegetariene, clasificate în funcție de excluderea, totală sau parțială, a produselor de origine animală. [1]

Pentru foarte mulți oameni, a fi vegetarian înseamnă mai mult decât un moft și reprezintă un stil de viață. Cei care au renunțat să se mai hrănească din produse de origine animală o fac din motive religioase sau etice, legate de mediul inconjurător sau de propria stare a sănătății.

Mâncarea cea mai folosită într-o alimentație vegetarianăeste cea care include legume, fructe și diverse cereale. Soia este, de asemenea, un produs esențial pentru anumite diete, exceptând persoanele care au alergie la aceasta.

Vegetarienii consumă toate fructele și legumele posibile, cât mai proaspete și în cantități cât mai mari, mai ales din cauză că o preparare cât mai sumară păstrează nutrienți în stare aproape perfectă. De asemenea, consumă cereale, soia, precum și câteva produse de natură organică. Acestea din urmă produse conțin foarte puține pesticide sau fertilizatori chimici, ouăle fiind incluse în meniurile vegetariene pentru compensarea nevoii de proteine animale, manifestată serios în organismul uman.[1]

2. CONSIDERAȚII DIETETICE

Din clipa în care ne naștem, corpul nostru este legat în mod esențial de aer, apă și hrană. Pentru a reuși să ne menținem corpul în formă, trebuie sa avem o dietă echilibrată, al cărei conținut în apă să ajungă în jurul valorii de 70%.

Și, mai mult decât apa consumată în mod direct, totul se reduce defapt la consumul a cât mai multe alimente care conțin apă (în stare naturală). Fructele și vegetalele crude sunt alimentele care satisfac cel mai bine această cerință.

Tocmai de aceea, în organizarea restaurantelor vegetariene (sau măcar a unui departament de acest tip), trebuie să se țină cont că nu este necesar să ne hrănim exclusiv cu fructe și vegetale, doar că mesele noastre zilnice ar trebui să le conțină într-o proporție însemnată, undeva spre doua treimi. Aici pot fi încadrate produsele lactate și ouăle, mai ales atunci cand nu sunt preparate termic, restul de o treime fiind, bineînțeles, alcătuit din preparate prelucrate.[2]

3.VALOAREA UNEI ALIMENTAȚII VEGETARIENE

Sănătatea fiecărui individ depinde de, în foarte mare măsură, de modul de alimentație. Este de acum cunoscut faptul că omul nu trebuie să ignore ceea ce mănancă. Un mare număr de boli sunt strâns legate de alimentație. Un anumit comportament alimentar poate aduce la apariția unor boli, printre care se numără și diabetul zaharat și bolile de rinichi, dar nu numai acestea.

Tipul alimentelor ingerate de o persoană sau de o comunitate se poate stabili cu ajutorul unor factori confruntați cu statutul economico-social, cu religia, tradițiile. Factorii medicali, cum ar fi alergiile alimentare, diabetul, bolile de inimă, determină uneori schimbări forțate în alimentație.

Obiceiurile alimentare pot fi clasificate, la prima vedere, în vegetariene și non-vegetariene. Mai departe, vegetarienii pot fi la rândul lor clasificați, în funcție de alimentele incluse în alimentație în „fructarieni” , „vegetaliști”, lacto-vegetarieni și lacto-ovo-vegetarieni.[2]

Diferența principală dintre vegetarieni și non-vegetarieni o constituie excluderea sau includerea în alimentație a ouălor, cărnii, peștelui și cărnii de pasăre. Mai există o categorie de semivegetarieni, adică aceia care nu mănâncă nici un fel de carne dar includ în alimentația lor peștele. Diferența de valoare nutritivă dintre aceste tipuri de alimentație depinde desigur de valoarea nutritivă a alimentelor. In general, alimentele considerate non-vegetariene sunt bogate în proteine și grăsimi, sărace în fibre și reprezintă surse sărace de carbohidrați, pe de altă parte alimentele considerate vegetariene sunt bogate în fibre, carbohidrați, vitamine, minerale și pot conține în același timp proteine și grăsimi. Aceste diferențe au dat naștere unei întrebări: care tip de alimentație este mai indicat pentru o alimentație sănătoasă?

Toate alimentele de origine animală conțin proteine, despre care se spune că sunt mai ușor asimilate de organism.

Proteinele sunt alcătuite din aminoacizi, dintre care unii pot fi sintetizati de către corp, iar alții nu. Aminoacizii care nu pot fi sintetizați mai sunt numiți aminoacizi esențiali.

Alimentele non-vegetariene conțin toti aminoacizii esențiali, spre deosebire de cele vegetariene (cu excepția laptelui). Cu toate acestea, toți aminoacizii esențiali pot fi obținuți cu ușurință într-o alimentație vegetariană prin combinații judicioase cu diferite alimente.