Studiu de caz privind analiza resurselor și activității turistice din Bucovina

INTRODUCERE

Bucovina este un loc care te răsplăteşte la fiecare pas, în orice perioadă a anului. Pădurile adînci şi apele cristaline sub cerul de un albastru pur fac din această zona o poartă spre Rai. Poţi experimenta esenţa României, dacă încetineşti, respiri o gură de aer curat, şi mergi, pe jos, pe drumurile spre mănăstirile pictate, din inima Moldovei. Puţine sunt locurile din România unde cultura, istoria şi religia se împletesc mai bine şi mai frumos decît aici. Cultura istorică şi tradiţiile, frumuseţea naturii, satele autentice şi oamenii prietenoşi, toate fac parte din mozaicul Bucovinei.

Bucovina, Bukowina, Buchenwald este ţinutul în care basmele sunt înca aievea. Când spui Bucovina, te gândeşti fără să vrei la manastirile pictate, care au dus faima locurilor până departe. Puţini sunt cei care nu au auzit măcar de albastrul de Voroneţ, de Putna, unde se află mormântul lui Ştefan cel Mare, sau de Suceviţa, o adevarată cetate, nu doar o manastire! Dar există încă atâtea locuri minunate, atâtea alte atracţii care merită luate în seamă, satele pitoreşti, pajiştile pline de verdeaţă, mireasma pădurilor de brad, stânele izolate şi turmele de oi, agricultura tradiţională, costumele populare, obiceiurile şi meşteşugurile, artizanatul. Bisericile şi mănăstirile sunt fascinante, dar ochiul şi sufletul obosesc repede şi caută altceva.

Gospodăriile ţărăneşti au case mari, cu faţade sculptate în lemn sau piatră, cu acoperişuri colorate, cu porţi lucrate manual. Aici, există posibilitatea găzduirii turiştilor, acestora oferindu-li-se camere aranjate şi mobilate în stil bucovinean tradiţional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită. Demn de reţinut este faptul că turiştii au ocazia să fie serviţi cu produse alimentare naturale. O altă caracteristică a turismului rural din Bucovina este valorificarea în întregime a produselor realizate în gospodarie. Turistul are posibilitatea să guste din preparatele culinare şi băuturile specifice zonei, unele dintre ele fiind unice. Mulţi turişti se reântorc pe aceste meleaguri tocmai pentru a se reântâlni cu aceste mâncăruri delicioase.

Zona Bucovina, ca unitate turistică, este proiectată ca un model dinamic de dezvoltare şi se înscrie în procesul de înnoire calitativă prin preocuparea de punere în valoare, la un nivel din ce în ce mai înalt, a bogatelor resurse de care dispune.

CAPITOLUL 1

POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL BUCOVINEI

Bucovina este un spaţiu cultural tânăr şi nealterat, un spaţiu cu vocaţie culturală europeană, o promisiune de excelenţă a culturii române. Sunt, în România, spaţii culturale care au obosit. Care nu mai pot aduce nimic nou în cultură, care respiră numai prin nările trecutului. Bucovina poate aduce, la masa culturii române, anvergura şi excelenţa unui spaţiu care, din destin periferic, şi-a păstrat aerul tonic al tinereţii cultu-rale. Bucovina nu a avut vreme să fie macerată de malaxorul care destramă eroi şi tradiţii. Aici, cultura română respiră tânăr şi liber, fără inhibiţii, fără „eroi civilizatori”, fără „modele” culturale autoritariste.

În viziunea de marketing turistic, potenţialul turistic face parte integrantă din oferta turistică, una din cele două laturi, alături de cererea turistică, ale pieţei turistice.

Mai mulţi autori s-au ocupat, în lucrările lor, de cercetarea conţinutului şi naturii ofertei turistice. Astfel, încă în 1959, elveţianul W. Hunzincker, în manualul său de economia turismului, arăta că "oferta turistică este o combinaţie de elemente materiale şi servicii", combinaţie în care serviciile joacă rolul principal. De asemenea, britanicul H. Medlik consideră produsul turistic ca "un amalgam de elemente tangibile şi intangibile, concentrate într-o activitate specifică", iar profesorul elveţian J. Krippendorf înţelege prin oferta turistică "un mănunchi de elemente materiale şi imateriale oferite consumului şi care ar trebui să aducă unele foloase cumpărătorului, adică să-l satisfacă". El include în elementele politicii produsului turistic următorii factori:

• factori naturali (poziţia în teritoriu, relieful, vegetaţia, fauna, clima, peisajul);

• factori generali ai existenţei şi activităţii umane (ospitalitate, obiceiuri, folclor, cultură, artă, economie, politică etc.);

• infrastructura generală (transpoturi şi comunicaţii, populaţia şi aşezările omeneşti), alţi factori ai infrastructurii (apă, canalize, telecomunicaţii etc.);

• echipamentul turistic (cazare, alimentaţie publică, transport turistic etc.).

E. Nicolaescu este de părere că "lista elementelor care concură la crearea produsului turistic" a trebuit să includă următoarele categorii principale de factori:

• patrimoniul turistic, cu factorii naturali (aşezarea geografică, climă, relief, peisaj etc.); diverse elemente naturale de atracţie specifică (cursuri de ape, izvoare, lacuri etc.), factorul uman (ospitalitatea, obiceiuri şi datini, folclor, istorie, artă, cultură etc.);