Studiu de Oportunitate Privind Amenajarea Agroturistică a Stațiunii Cheia și Împrejurimile

CAP 1. CONTEXTUL NATURAL ŞI SOCIO – ECONOMIC AL ZONEI

1.1. Localizare,delimitare,accesibilitate:

Situată la 60 de Km de Ploieşti şi 100 Km de Braşov, staţiunea montană Cheia este o adevarată oază de linişte şi de verdeaţă.

Staţiunea Cheia ocupă o poziţie pitorească la poalele Masivului Ciucaş într-o mică depresiune străjuită de culmea Zăganului, ca şi de munţii Balaban şi Babeş. Spre ea converg pîraiele Tîmpa şi Cheiţa care constituie obîrşiile rîului Teleajen.

Pădurile de brad şi fag de pe înălţimile din jurul staţiunii Cheia asigură un aer puternic ozonat, care are un aer specific de depresiune intramontană. Climat subalpin cu veri răcoroase, peisajul de vis.

Staţiunea Cheia este o rezervaţie naturală complexă, cu o bogată vegetaţie de pajişti, tufărişuri şi plante de stâncărie. Masivul Ciucaş are un climat montan mai puţin rece decât cel din masivele înalte ale Carpaţilor. Temperatura medie anuală este mai mică pe culmi (2-4°C) şi creşte pe văi (4-6°C); media în ianuarie: 6-8°C; media în iulie: 12-14°C.

Precipitaţiile medii anuale se situează între 1000-12000 mm. În masivul Ciucaş trăiesc numeroase animale sălbatice, care alcătuiesc un preţios şi variat fond cinegetic: urşi, mistreţi, cerbi, râşi, vulpi, jderi, veveriţe, pisici sălbatice, iar recent a fost colonizată şi capra neagră (declarată monument al naturii şi ocrotită de lege).

Păsările sunt reprezentate prin vulturi, acvile de munte, ulii, privighetori, cinteze etc., iar reptilele prin vipera comună şi şopârla de munte. Munţii Ciucaş dispun de un bogat domeniu schiabil şi de un vast domeniu pentru amatorii de alpinism (Culmea Gropşoarele-Zăganu, Bratocea, Turnul Goliat de sub vf. Ciucaş).

Staţiunea Cheia este o staţiune de odihnă şi tratament de importanţă naţională, accesibilă în toate anotimpurile, situată în sud-estul central al României, în cadul comunei Măneciu (judeţul Prahova), pe râul Teleajen, în depresiunea Teleajen, la poalele munţilor Ciucaş (Carpaţii Orientali), la o altitudine de 871 m, 61 km nord de Ploieşti (reşedinţa judeţului Prahova).

Staţiunea se caracterizează prin presiune atmosferică relativ coborâtă, aer curat fără praf şi alergeni, bogat în raze ultraviolete, ionizare atmosferică substanţială. Este un loc minunat de odihnă şi recreere pentru persoane care suferă de astenie nervoasă, suprasolicitare fizică şi intelectuală, hipertiroitism benign, rahitism, dereglări de creştere juvenilă, anemii secundare etc.

Datorită aşezării geografice, există numeroase posibilităţi de organizare a timpului liber: vizitarea obiectivelor turistice din zonă; numeroase variante de excursii şi trasee turistice, ţinând cont că în împrejurimi se află Munţii Ciucaş, Munţii Zăganu, Muntele Roşu, Valea Teleajenului, Barajul si Lacul de acumulare Măneciu Pământeni; trasee de mountain-bike pe Valea Teleajenului, Muntele Roşu şi Valea Berii; partide de pescuit şi vânătoare (cu aprobarea Ocolului Silvic Măneciu).

Accesabilitate:

Distanţe pe sosea:

• DN.1A Bucureşti-Cheia - 125km

• DN.1A Braşov-Săcele-Cheia - 50km

• Cu microbuzul-curse zilnice Bucureşti-Cheia şi retur

Sau: Trenul până la Măneciu-Ungureni, apoi cu microbuzul ori maşina personală pe DN1 A.

1.2. Cadrul natural al staţiunii Cheia:

Condiţiile naturale: sunt reprezentate de prin: relief, hidrografie, climă, floră, faună.

Aşezare şi limite:

Situat în partea centrală a Carpaţilor, în grupul muntos al Carpaţilor de Curbură, Masivul Ciucaş se detaşează faţă de regiunile înconjurătoare prin abrupturile sale, dar în special prin peisajul variat dat de conglomerate şi calcare.

Ciucaşul nu scapă privirilor din orice parte l-ai vedea. Dacă porneşti pe valea Teleajenului, el se remarcă pe fundalul peisajului de îndată ce depăşeşti Vălenii de Munte; de la Întorsura Buzăului închide zarea spre sud-vest; venind dinspre Braşov pare inaccesibil prin masivitate, dar irezistibil de atrăgător prin formele de relief.

Masivul Ciucaş este cuprins între 450 25’ şi 450 35’ latitudine nordică şi 25055’ şi 2604’ longitudine estică şi ocupă o arie destul de restrânsă (circa 200 km2) faţă de alte unităţi montane din ţară.