Tehnologia de Conservare a unor Produse Alimentare Fluide - Extracte de Plante Aromatizate

1. Extractele de plante aromantizante şi obţinerea lor

1.1. Informaţii generale

Procedee de preparare Fitoterapia face parte din categoria Terapii alternative

Pentru a obţine efectul maxim al substanţelor care se găsesc în plantele medicinale se pot utiliza diferite procedee de preparare, cum ar fi infuzia, decoctul, maceratul. Tehnica se bazează pe extracţia principiului sau grupului de principii active folosindu-se dizolvanţi ca apa, vinul, alcoolul, oţetul sau uleiul. Împreună cu principiul activ al plantei se extrag şi unele substanţe secundare, care au proprietatea de a mări efectul terapeutic al plantelor.

Infuzia (ceaiul) este forma cea mai simplă şi mai utilizată de a extrage substanţele active din plantele medicinale. Infuzia se obţine din menţinerea plantei medicinale în contact cu apă clocotită timp de 15 minute. Într-un vas smălţuit sau de porţelan se pun 1 - 2 linguriţe din planta mărunţită, peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Vasul se acoperă şi se lasă 15 minute. După aceea ceaiul se strecoară şi se îndulceşte. Unele plante se prepară numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ poate dispărea. Este cazul florilor de muşeţel, de tei, al frunzelor de mentă sau de roiniţă.

Decoctul este procedeul prin care planta se amestecă cu cantitatea indicată de apă rece, apoi produsul se fierbe un anumit timp. Decoctul se strecoară fierbinte şi se completează cu apă caldă, cât este necesar. Frunzele, florile şi planta întreagă se fierb 10 - 15 minute, iar cojile şi rădăcinile se fierb 30 - 40 de minute. După fierbere decoctul se strecoară. Prin decoct se prepară plantele a căror consistenţă este lemnoasă. Maceratul se foloseşte la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor şi oţeturilor medicinale, pentru că unele principii active se extrag printr-un contact mai îndelungat cu dizolvantul. Unele plante, ca rădăcina de nalbă sau seminţele de in, se prepară numai prin macerare cu apă rece, fără a se fierbe. Plantele mărunţite ce urmează a fi macerate cu apă se spală în prealabil. Maceratul se prepară cu apă la temperatura camerei (15 - 25 de grade). În timpul extragerii, lichidul se agită de câteva ori. După trecerea timpului indicat, maceratul se strecoară prin tifon. Preparatul se consumă în timp de 24 de ore şi se păstrează la rece, în sticle de culoare închisă.

Cataplasma este un preparat de consistenţă moale, care se obţine din plantă măcinată, amestecată cu apă până se formează o pastă. Această pastă se pune între două bucăţi de pânză şi se aplică pe locul afectat. Cataplasmele se pot realiza cu apă rece (cataplasma de muştar) sau cu apă fierbinte (cataplasma de in).

Tinctura se obţine prin tratarea plantelor mărunţite cu alcool de diferite concentraţii. Tincturile sunt soluţii extractive alcoolice, mai concentrate în principii active decât infuziile. Se administrează intern, în puţină apă sau ceai sau pe zahăr.

Siropurile sunt soluţii extractive apoase la care se adaugă zahăr (640 g de zahăr la 360 ml de lichid). În general siropurile se prepară dizolvând zahărul într-o soluţie ce conţine substanţele active ale plantei. Apoi preparatul se fierbe în baie de abur sau direct pe foc, conform timpului indicat în reţetă. Siropurile se prepară în vase smălţuite. Se strecoară fierbinţi prin tifon, direct în sticle uscate, de capacitate mică. Dopurile se fierb în prealabil şi se fixează imediat ce sticlele au fost umplute. Apoi se păstrează la rece.

Vinurile se prepară prin macerarea plantelor mărunţite, folosindu-se 30 - 40 g de plantă pentru un litru de vin vechi de bună calitate. Macerarea se face la temperatura camerei. După 7 - 8 zile se strecoară. Se lasă 24 de ore, apoi se filtrează printr-o pânză deasă sau printr-un filtru de hârtie. Se adaugă zahăr după gust şi se completează cu vin până la un litru.

Oţeturile aromatice se prepară prin macerarea plantelor mărunţite cu oţet de vin, la temperatura camerei, timp de 7 - 8 zile. După trecerea acestui timp întregul conţinut se strecoară printr-o pânză deasă, apoi se completează cu lichid. Pentru prepararea oţeturilor aromatice se folosesc plante în proporţie de 5 - 10 g la 100 ml de oţet. Se întrebuinţează numai extern.

Uleiurile medicinale se obţin prin macerarea plantelor în ulei, timp de 4 - 6 săptămâni. Peste plantele mărunţite se adaugă ulei la temperatura camerei (este mai indicat cel de porumb sau de măsline). Sticla se ţine într-un loc răcoros şi întunecat, astupată cu un dop de plută. O dată la 2 - 3 zile se agită preparatul, iar după 3 săptămâni se strecoară. Se păstrează în sticle de culoare închisă, ferite de căldură sau lumină.

Inhalaţiile se obţin din plante medicinale aromatice sau din uleiurile extrase din plante. Peste planta mărunţită sau uleiul volatil, puse într-un vas smălţuit sau de porţelan, se toarnă apă fierbinte. Vaporii de apă antrenează uleiul volatil care este inhalat odată cu aceştia, acţionând la nivelul căilor respiratorii.

Băile din plante medicinale sunt utilizate în scop terapeutic. Se obţin fie prin turnarea unei infuzii concentrate în apa de baie, fie prin introducerea plantelor mărunţite, puse într-un săculeţ de tifon, direct în apă.

1.2. Schema tehnologică de obţinere a extractului

Deoarece la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia substanta activa - actiune farmacodinamica, de prima importanta este calitatea plantelor din care vom prepara retete recomandate in aceasta lucrare.

In primul rind dorim sa subliniem faptul ca recoltarea plantelor medicinale din flora spontana trebuie facuta din zone nepoluate, cit mai indepartate de unitatile industriale, de asezamintele omenesti si cai de acces dintre localitati (margini de drumuri, cai ferate, sosele etc.)

Al doilea element pentru obtinerea unui material de buna calitate il constituie cunoasterea organului de planta cu continutul cel mai ridicat in substante active (radacini, rizomi, parti aeriene, scoarte, frunze, flori, fructe, seminte). Acesta se va deduce din insasi formularea data pentru fiecare planta, ceai medicinal, tinctura, extract sau alta forma farmaceutica din aceasta lucrare.

Al treilea element important, legat tot de continutul in substante active, este momentul optim de recoltare. Alegerea momentului optim de recoltare este conditionata de stagiul de vegetatie a plantelor (inainte de inflorire, in stadiul de boboc, in timpul infloririi etc.) si de anotimp.

Tot in legatura cu momentul de recoltare sint de retinut si perioada din zi si conditiile meteorologice cind se face recoltarea. In general, plantele medicinale se