Tehnologia de cultivare a cartofului cu privire asupra fertilizării în diferite condiții fitotehnice

Cartoful este una dintre cele mai importante plante de cultura, care prezintă o mare plasticitate ecologica, fiind cultivat pe toate continentele, in peste 140 de tari, unde se cultiva in principal in scop alimentar, dar si pentru industrializare si furajarea animalelor. Pentru consumul uman cartoful ocupa locul patru in lume după grâu, orez si porumb, folosindu-se in stare proaspăta sau sub forma de produse uscate si semipreparate. In prezent se cunosc peste 360 de reţete culinare cu preparate din cartof (Catelly 1988).

Consumul cartofului timpuriu are importanta deosebita din punct de vedere alimentar, deoarece in perioada când se consuma acesta, sortimentul de legume este relativ sărac in produse cu valoare energetica ridicata, cartoful suplinind aceasta lipsa, asigurând in cea mai mare măsura nevoile organismului in substanţe producătoare de energie. De asemenea cartofii pentru iarna reprezintă o alternativa la consumul de carne, care poate deveni dăunător. In organismul uman substanţele hrănitoare din cartof se transforma mai repede decât cele din carne sau grăsimi, având o digestibilitate remarcabila. De asemenea, cartoful este un aliment care se prepara foarte uşor si repede in diferite feluri de mâncare.

Datorita valorii nutritive ridicate a tuberculilor de cartof, determinata de conţinutul echilibrat in glucoza. Proteine, aminoacizi esenţiali, lipide si vitamine, a gustului plăcut si a digestibilitaţii ridicate cartoful satisface cele mai diversificate gusturi si cele mai mari exigente. Cartoful reprezintă o sursa importanta de aprovizionare cu săruri minerale pentru organismul uman si animal. Dintre vitaminele cartofului (A,B1,B2,B6,K) o mai mare importanta o prezintă vitamina C, care măreşte valoarea nutritiva a acestuia. Conţinutul de vitamina C variază intre 12-32 mg la 100de grame de substanţa uscata (Staicov 1969). Cartoful prezintă o deosebita importanta si datorita faptului ca acesta foloseşte terenul cu eficienta economica mare si este o foarte buna planta premergătoare.

Exista dovezi istorice care arata ca zona de origine a cartofului este America de Sud unde a fost găsit pentru prima data in Peru, Ecuador, Columbia. Primul studiu amănunţit asupra cartofului a fost făcut de către Alphonse de Candolle in lucrarea „L’origine des plantes cultivees”. Răspândirea cartofului din America de Sud in Europa s-a făcut prin Spania si Anglia. Din Spania cartoful a pătruns in Portugalia si Italia, apoi in Belgia. In Anglia cartoful este cunoscut din secolul XVI.

Pătruns in Europa cartoful a fost la început tratat cu ostilitate deoarece se considera ca schimba culoarea albastra a sângelui nobil, ca produce tuberculoza si lepra. Cu toate acestea cartoful câştiga tot mai mulţi adepţi „cucerind” Europa. Cea mai veche atestare scrisa a prezentei cartofului in Europa datează din 1573 si se afla in arhivele spitalului din Sevilla Spania.In Franta cartofii sunt mentionati pentru prima data in 1604 de către Olivier de Sens.

Tabelul 1

Suprafata si productia de cartof in lume

(sursa : FAOSTAT Database Results 1990-1998)

SPECIFICARE SUPRAFATA (MII HA) PRODUCTIA (KG/HA)

1979-1981 1989 1998 1979-1981 1989 1998

Total Lume 19.012 17.944 18.213 14,2 15,4 16,1

Africa 609 704 778 8,6 10,7 11,5

N.C. America 712 741 817 26,5 28,7 34,0

U.S.A. 491 519 561 30,3 32,4 38,4

S.America 985 895 1.003 9,9 12,2 13,4

Asia 4.041 4.740 6.363 12,0 13,2 16,2

Europa 5.701 4.803 3.430 19,2 21,6 48,6

Olanda 164 165 179 28,5 41,5 44,8

Germania 824 646 297 19,6 26,5 39,4

Polonia 2.347 1.858 1.295 16,8 18,5 20,0

C.S.I.(U.R.S.S.) 6.919 6.008 5.930 11,1 11,2 9,9

Romania 293 351 259 14,9 12,6 12,8

. Datorita foametei din anii 1767-1769 precum si a contribuţiei savantului francez Antoine-Augustin Parmantier considerat „părintele cartofului”. Cartoful s-a impus ca planta alimentara in diferite tari ale Europei , in secolul al XIX-lea reprezentând hrana de baza a multor popoare , mai ales a celor ce locuiau in zonele nordice .

In prezent cultura cartofului se situeaza pe locul patru in lume cu 18 milioane de hectare si o productie de 260 milioane tone . Nivelul tehnic si productiile cele mai ridicate sunt concentrate in zonele temperate de pe glob , in tarile dezvoltate din punct de vedere economic ca : Olanda , Marea Britanie , SUA , Franta , Germania , unde productiile obisnuite sunt de 40-50 t/ha si aduc importante profituri.

In tara noastra cartoful patrunde in secolul al XVIII-lea si este semnalat pentru prima data in Transilvania . Un raport al tipografiei Blaj adresat guvernatorului provincial in anul 1772 , mentioneaza unul din primele manuale de indrumari intitulat „Instructiuni practice pentru cultura cartofului” , fiind redactat la Blaj in 1760.Principala cauza care a dus la introducerea cartofului in tara noastra a fost foametea din timpul domniilor lui Constantin Mavrocordat si Caragea Voda . Desi evolutia acestei culturi in Romania nu a fost spectaculoasa , productiile obtinute nu au fost la nivelul altor tari , a fost si este totusi cea mai rentabila dintre culturile de camp .

In Romania , suprafata cultivata cu cartof s-a extins in ultimul timp , ponderea principala a acestei culturi fiind in Transilvania si in zonele cu o temperatura moderata in cursul verii si umiditate mai mare . Suprafata cultivata cu cartof a prezentat o dinamica ascendenta in perioada 1971-1989 (perioada in care suprafata medie a fost de 351.5 mii ha )dupa care s-a inregistrat o diminuare a acestei suprafete datorita schimbarilor importante care au survenit in agricultura , ajungandu-se in 1995 la o suprafata de numai 239 mii ha (Tabelul 2 )