Tehnologia Plantelor de Câmp

TEST 1

1. Care este importanţa cerealelor şi pe ce areale sunt răspândite?

Cerealele au arealul cel mai întins de cultură, atât pe glob, cât şi în România. Extinderea în cultură a acestor plante se datorează câtorva avantaje incontestabile pe care le au:

- conţinut ridicat în hidraţi de carbon şi substanţe proteice;

- raportul dintre aceste grupe de substanţe este corespunzător organismului uman;

- producţii ridicate;

- păstrarea uşoară a recoltei;

- în general, sunt bune plante premergătoare;

- plasticitate ecologică ridicată;

- se pretează la mecanizarea integrală a culturii.

Se estimează că circa 60 % din caloriile consumate pe glob provin din cereale.

Împreună cu leguminoasele pentru boabe, reprezintă principalul suport al producţiei zootehnice.

De asemenea, sunt utilizate în panificaţie şi în industria băuturilor alcoolice, dulciurilor, celulozei şi hârtiei, etc.

Suprafaţa cultivată cu cereale reprezintă circa 50 % din suprafaţa arabilă mondială.

În România, ponderea cerealelor în structura culturilor este mai mare, ajungând la 60-65 % din suprafaţa arabilă a ţării, respectiv 6 - 6,5 milioane de hectare.

2. Care este compoziţia chimică a boabelor de cereale?

Principalele componente % Specificare

Apa 12-14 - la nivelul umiditatii critice

Proteine

(N x 5,85) 8-25 - în proportie mai mare la periferia bobului (în pericarp), însa digestibilitatea creste spre interiorul bobului

- albumine - 4 - 5%; globuline = 5 - 10%; caseine = 85 - 90%

- din totalul caseinelor: 40 - 50% = prolamine; 30 - 40% = glutenine

- prolaminele cerealelor sunt: gliadina (grâu si secara), hordeina (orz), avenina (ovaz), zeina (porumb) etc.

- influenta factorilor genetici: grâu durum 20- 25%; grâu moale = 12-1 5% etc.

- continutul este influentat de factorii de vegetatie (clima, fertilizare etc.)

- aminoacizi: esentiali (9); semiesentiali (6); neesentiali (5)

Glucide 55-70 - amidon circa 90%; creste de la periferie spre centru; în embrion lipseste

- dextrine si zaharuri circa 10% (în proportie mai mare în embrion)

- continutul este influentat de clima, fertilizare etc.

Grasimi 1,5-6 - % mai ridicat în boabele de porumb

- majoritatea depozitate în embrion (la porumb, circa 35%)

- în scutelum circa 45%

- compozitie grasimi: acizi grasi, glicerina, fitostearine si lecitine

Celuloza 2,0-12 - majoritatea în boabele îmbracate în pleve (orz, ovaz)

- boabele mici au un procent mai ridicat decât cele mari

Cenusa

0,2 - 5,5 - în tarate = 4,5 -5,5%

- în faina alba de grâu = 0,2 - 0,3%

- compusi: acid fosforic, oxizi de K si de Mg (principali); oxizi de Ca, Fe, Na (secundari)

3. Cum şi când puteţi efectua semănatul la grâu, orz şi orzoaică?

Pregătirea terenului pentru semănat este o lucrare extrem de importantă cu efecte directe şi majore asupra calităţii semănatului, determinând în bună măsură densitatea şi uniformitatea repartiţiei plantelor în teren.

Lucrările solului urmăresc intensificarea proceselor de nitrificare din sol, acumularea şi reţinerea apei, realizarea unui raport optim aer/apă în sol, combaterea buruienilor şi realizarea unui pat germinativ corespunzător pentru o răsărire explozivă a plantelor.

Realizarea acestor desiderate se face prin lucrări diferenţiate în funcţie de planta premergătoare, umiditatea solului şi tipul de sol.

După premergătoare timpurii, dacă solul este suficient de umed, se face imediat arătura, în prealabil aplicându-se îngrăşămintele cu fosfor, potasiu şi gunoiul de grajd.

Adâncimea arăturii va fi de 18 - 22 cm pe solurile uşoare şi 20 - 25 cm pe cele grele. Plugul va lucra în agregat cu grapa stelată.

Dacă solul este uscat şi ar rezulta o arătură de proastă calitate (cu bolovani, neuniformă) se face o lucrare cu grapa cu discuri, urmând ca arătura să se facă după prima ploaie.

După premergătoare târzii, dacă solul are un conţinut corespunzător de apă, se face imediat arătura.

Dacă după aceste premergătoare rămân multe resturi vegetale ce nu pot fi încorporate prin arătura, mai întâi se face o lucrare de discuit, perpendicular pe direcţia rândurilor.

Dacă solul este uscat şi prin arat ar rezulta bolovani, se va renunţa la arătură, lucrarea fiind înlocuită prin două lucrări energice cu grapa cu discuri pe direcţii perpendiculare.

Patul germinativ trebuie să fie mărunţit dar nu excesiv (bulgări sub 5 - 6 cm ), nivelat, aşezat şi nu prea adânc. Pe cât posibil adâncimea patului germinativ va fi egală cu adâncimea de semănat.

Atunci când solul are o umiditate favorabilă, patul germinativ se va pregăti cu combinatorul. Dacă solul este uscat lucrarea se va face cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi.

Pentru grâu este recomandabilă şi pregătirea terenului printr-o singură trecere cu agregate complexe tip freză care mărunţeşte şi încorporează resturile vegetale, afânează, mărunţeşte, nivelează şi aşează solul, realizând un pat germinativ corespunzător.

Epoca de semănat trebuie să asigure până la intrarea în iarnă o perioadă de 40-50 zile cu temperaturi peste 5oC, în care grâul să răsară şi să înfrăţească. Suma gradelor de temperatură corespunzătoare acestei perioade este de 450-500oC.