Cuprins
- 1.1 Denumirea ştiinţifică şi populară a speciei.
- 1.2 Caracterizarea botanică, agrobiologică şi tehnologică
- 1.3 Areale de cultură şi cerinţele agrotehnice.
- 1.4 Compoziţia chimică a produsului horticol şi valoarea sa alimentară, nutritivă, dietetică, nutraceutică, medicinală şi energetică.
- 1.5 Destinaţia producţiei şi modalităţi de valorificare a acesteia.
- 1.6 Bolile şi dăunătorii specifici. Pierderile provocate de agenţii patogeni şi dăunătorii culturii şi produsului horticol în timpul depozitării.
- 1.7 Condiţionarea (sortarea, calibrarea, ambalarea)
- 1.7.1. Condiţii de calibrare pentru sortare
- 1.7.2. Grupele de calibrare
- 1.7.3. Modalităţi de ambalare
- 1.8 Documentele care reglează comerţul şi valorificarea produsului horticol (HG, RE)
- Capitolul. 2. Standarde de comercializare
- 2.1 Cerinţele minime privind calitatea
- 2.2 Cerinţele de maturitate (conţinutul de suc, coloraţia)
- 2.3 Clasificarea în funcţie de calitate
- 2.4 Calibrarea
- 2.4.1 Calibru minim
- 2.4.2 Scara calibrelor
- 2.4.3 Omogenitatea
- 2.5 Toleranţele
- 2.5.1 Toleranţele de calibru
- 2.5.2 Toleranţele de calitate
- Capitolul. 3. Prezentarea produsului
- 3.1. Omogenitatea
- 3.2. Ambalarea
- 3.3. Prezentarea
- Capitolul. 4. Marcajul
- 4.1. Identificarea
- 4.2. Natura produsului
- 4.3. Originea produsului
- 4.4. Caracteristicile comerciale
- 4.5. Marcajul de control
- Capitolul. 5. Metodele de control
- 5.1. Definiţii: colet, ambalaj, preambalaj, expediţie, lot, eşantioane (elementar, global, secundar, compozit, redus)
- 5.2. Controlul de conformitate
- 5.2.1. Observaţii generale
- 5.2.2. Locul de efectuare a controlului
- 5.2.3. Identificarea loturilor
- 5.2.4. Prezentarea produselor
- 5.2.5. Controlul fizic (evaluarea ambalajului, verificarea marcajului, verificarea conformităţii produsului)
- 5.2.6. Controlul produsului
- 5.2.7. Rapoartele privind controlul
- 5.2.8. Diminuarea valorii în urma controlului
- 5.2.9. Modelul de etichetare „Standard U.E.”
- 5.2.10. Certificatul de conformitate cu standardele de comercializare U.E.
- Capitalul 6. Prezentarea comercială a produsului
- 6.1 Prezentarea produsului
- Bibliografie
Extras din proiect
ŢELINA
CAPITOLUL 1
Caracterizarea botanică, agrobiologică, tehnologică a speciei horticole
1.1 Denumirea ştiinţifică şi populară a speciei
Denumire ştiinţifică: Apium graveolens L
Fam. Umbelliferae (Apiaceae)
Subspecia: Sativus (Hoffm) Arc.
Convarietatea: Rapaceum (Mill.)
Înrudită fiind cu tulpina de țelină,este o rădăcină noduroasă,în formă de bulb,de mărimea unei mingi de oină. Are coaja maro și tare,prevăzută cu ridicule. Are o textură crocantă cu gust de alună,care seamană cu cel al frunzei de țelină sau de pătrunjel.
1.2 Caracterizarea botanică, agrobiologică şi tehnologică
Pentru a da rezultate bune, ţelina are nevoie de un microclimat cald şi umed. Pragul biologic este la 5°C, dar plantele tinere pot suporta temperaturi negative de -3°C. Partea comestibilă este afectată de temperaturile sub 0°C, de aceea trebuie recoltată înaintea venirii îngheţului.
Pentru o creştere bună are nevoie de apă, solul trebuie să fie permanent reavăn. Dacă în zona de cultură nu cad suficiente precipitaţii, cultura trebuie udată. În lipsa apei, se formează rozete mici de frunze, care determină formarea unor rădacini mici şi de calitate slabă, mult ramificate.
Are pretenţii ridicate faţă de sol, preferând soiurile reavene, bine structurate, drenate, fertile, cu textură mijlocie sau uşoara cu un conţinut în calcar activ sub 3% şi cu reacţie slab acidă.
Soiuri
- Tellu- o rădăcină care crește repede,cu tulpini maronii spre roșu;
- Alabaster- soi semitimpuriu, foarte viguros, care formează radacini mari, de 300-500g; de forma ovoidală şi de culoare alb-cenuşie;
- Lustra - soi semitimpuriu, viguros, cu rădăcini de 300-400 g, de formă tronconică; culoare alb-crem şi ramificare slabă;
- Victoria - soi târziu, de vigoare mai slabă, rozeta de frunze de ţelină este compactă; rădacina atinge 250-300 g, are formă tronconică şi culoare alb-cenuşie;
- Marble Ball (Mingea de marmură)- o rădăcină albă rotundă;
- Iram- o rădăcină de mărime medie în formă de glob cu muguri;
Origine și generalități botanice
Originară din regiunea mediteraneană,rădăcina de țelină este o legumă populară în Europa, în special în Franța și Italia,fiind mai puțin cunoscută în SUA.
Partea comestibilă: rădăcina globuloasă şi frunzele verzi.
Valoare nutritivă: Rădăcinile de ţelină conţin 12-15 % substanţă uscată (s.u.).
Originea şi aria de răspândire
Ţelina este originară din vecinătatea Mării Mediterane şi Asiei Mici, unde creşte ca plantă sălbatică.
Prima dată a fost cultivată ca plantă medicinală încă din antichitate, şi abia începând cu secolul al XVII-lea a fost cultivată pentru alimentaţie.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Telina - Apium Graveolens.docx