Textura Solurilor

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Textura Solurilor.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 26 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Maria Contoman

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

1. INTRODUCERE

O dezvoltare economică avantajoasă se bazează pe principii durabile în ceea ce priveşte toate componentele naturale: aerul, apa, solul, biodiversitatea, pădurile şi resursele subsolului. Fiecare din elementele enumerate mai sus joacă un rol foarte important în viaţa contemporană. Apa, care este considerată elixirul vieţii, este foarte utilă atât pentru natura cât şi pentru om. Ea influenţează dezvoltarea vegetaţiei, solurilor, menţinerea vieţii animalelor, etc. Tot ea contribuie la procesele exogene şi modificarea reliefului. Aerul, care se întâlneşte ad¬ânc în scoarţa terestră, şi foarte departe sus, în atmosferă, este şi el extrem de folositor. Aerul, ca şi apa, sunt necesare vieţii şi activităţii omului, dar totuşi cel mai important rol în natură, îl joacă solul.

Solul are foarte multe definiţii, fiecare semnificând ceva anume. Una din ele este următoarea: Solul este materialul fragil şi afânat care acoperă într-un strat subţire toată suprafaţa scoarţei terestre. Fără el, continentele ar fi lipsite de majoritatea florei şi faunei. Continentele au ajuns la forma lor şi în poziţiile actuale în urma mişcării plăcilor ce formează scoarţa solidificată a Pământului, adică datorită plăcilor tectonice. În istoria de 4,6 miliarde de ani a Pământului s-au mai petrecut multe alte schimbări, până ce planeta noastră a căpătat înfăţişarea de azi. Concomitent a avut loc şi formarea solului – pedogeneza.

Dar cum se formează solul însuşi? Solul se formează la suprafaţa uscatului din stratul superior al rocilor pe anumite elemente de relief. Acest proces este foarte îndelungat şi constă în interacţiunea mai multor factori de pedogeneză cum ar fi: roca-mamă, organisme vii (animale şi microorganisme), clima, vegetaţie, relief, ape freatice şi de suprafaţă, timpul geologic. Deci, solul este format atât din substanţe organice, cât şi din substanţe minerale.

Cel mai important factor in formarea solului, pe lângă climă, organisme vii (îndeosebi vegetaţia şi microorganismele), apă etc. este alterarea rocilor, care este condiţionată de existenţa atmosferei. Rocile de la suprafaţa scoarţei terestre, fiind supuse proceselor de dezagregare (care pot fi de trei forme: fizică, adică mărunţirea; chimică: producându-se reacţii chimice sub influenţa apei de suprafaţă sau din rocă, a bioxidului de carbon, a sulfului sau a oxigenului şi dezagregarea biologică: adică efectul distructiv al diferitelor vietăţi; efecte majore pot fi produse şi de influenţele chimice ale unor organisme vegetale, cum ar fi unele alge şi licheni care produc acizi ce fac suprafeţele rocilor mai poroase), se sfărâmiţează în particule mai mici – nisip, praf, mâl – şi astfel participă la formarea structurii şi compoziţiei chimice şi mineralogice a solului. Formarea şi evoluţia numeroaselor categorii de soluri se explică prin variabilitatea spaţială şi temporală a factorilor pedogenetici naturali. Factorul litologic intervine în desfăşurarea proceselor pedogenetice şi în proprietăţile solurilor, îndeosebi prin compoziţia chimico - mineralogică, gradul de consolidare şi alcătuirea granulometrică a rocilor.

Aşadar, solul, corp natural format şi evoluat în timp la suprafaţa scoarţei litosferice, este alcătuit din trei categorii fizice de substanţe: solide, lichide şi gazoase. Faza solidă reprezintă circa 50% din volumul total al solului şi este formată din substanţe minerale şi substanţe organice. Partea minerală este reprezentată de particule elementare de diferite mărimi, ce îndeplinesc fiecare anumite funcţii şi conferă însuşiri specifice solului.

2. FAZA SOLIDĂ A SOLULUI

Faza solidă a solului este definită, schematic, de mai multe componente (figura 1.)

Figura 1 Componentele fazei solide a solului

Faza solidă organică

Faza solidă organică a solului este reprezentată organismele vii (îndeosebi vegetaţia şi microorganismele). Primele organisme la suprafaţa uscatului au fost algele monocelulare, care şi astăzi formează la suprafaţa solului pelicule sau pete verzi. Fiind autotrofe, adică având capacitatea de a asimila energia solara şi a însuşi elemente minerale din mediul înconjurător, ele produc prin fotosinteză substanţe organice. Această materie primă se acumulează la suprafaţa rocilor, fiind parţial descompusă de către microorganisme în elemente minerale iniţiale (apă, CO2, elemente nutritive, etc.).

Graţie stabilităţii condiţiilor vitale pe care le asigură, solul este cel mai populat mediu de viaţă. Totalitatea animalelor ce trăiesc în sol constituie pedofauna acestuia. Pedofauna este şi ea la rândul ei împărţită în trei categorii: microfauna-organisme ce nu depăşesc lungimea de 0,2 mm, mezofauna - organisme ce au lungimi cuprinse între 0,2 si 8 mm, şi macrofauna - organisme ce au lungimi de la 8 până la 80 mm.

S-a constatat că pe o suprafaţă de un hectar de sol se găsesc aproximativ 3 tone de bacterii, 3 tone de ciuperci microscopice, 1,5 tone de actinomicete, 100 kg de alge, 100 kg de protozoare, 500 kg de râme, 50 kg de nematode, 40 kg de artropode, 30 kg de moluşte, 20 kg de şerpi şi rozătoare, etc. în fiecare cm3 de sol se găsesc până la 7-10 miliarde de microorganisme.

Fisiere in arhiva (1):

  • Textura Solurilor.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI Specializarea: CADASTRU