Tipuri de Organigrame in Agricultura

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Tipuri de Organigrame in Agricultura.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 10 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Man Otilia

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Structura organizatorică se poate exprima şi sub formă grafică, ilustrarea grafică fiind prezentată prin organigramă.

ORGANIGRAMA

• reprezentare grafică sugestivă, sistematică şi sintetică a structurii organizatorice

• utilizându-se diferite forme geometrice, simboluri numerice, literale şi cromatice

• un element de informare şi de analiză (de studiu)

• care are ca obiectiv punerea în evidenţă a elementelor componente: funcţiile, compartimentele, nivelurile ierarhice, relaţiile organizaţionale

- prin dreptunghi sunt reprezentate compartimentele

- prin linii de diferite forme sunt reliefate relaţiile dintre compartimente

Structura şi complexitatea organigramei sunt influenţate de o serie de factori:

- mărimea întreprinderii,

- dispersarea geografică a subunităţilor componente,

- natura produselor, lucrărilor şi serviciilor,

- tipul de producţie,

- sistemul informaţional,

- numărul şi calificarea personalului,

- obiectivele strategice.

Uzuale, sunt două tipuri principale de organigrame care nu se exclud reciproc:

• organigrama piramidală: organizată pe verticală. Acest tip de organigramă creează posibilitatea de a folosi o ierarhizare foarte precisă, în care fiecare subordonat are un singur şef. În situaţia în care aceasta devine înaltă sau foarte înaltă, viteza de reacţie a structurii scade drastic ceea ce poate produce întârzieri nepermis de mari în fluxul informaţional şi, ca atare, o flexibilitate extrem de redusă care poate produce o adaptare foarte lentă la schimbările rapide din mediul extern. Această rigiditate poate aduce beneficii numai în situaţia unei pieţe stabile sau a unui produs cu ciclu de viaţă lung sau foarte lung.

• organigrama matricială: unde activitatea se desfăşoară în special pe proiecte. În acest tip de organigramă se pune accent deosebit pe rezolvarea sarcinii şi presupune, în general o dublă subordonare. La un moment dat, se foloseşte înfiinţarea unui post temporar (exemplu: Director de proiect) al cărui ocupant se va preocupa de realizarea numai a sarcinii respective (ex.: proiect) şi care va avea în subordine temporară oameni din mai multe compartimente. Observaţi că în acest fel, organizaţia devine mult mai flexibilă şi în acelaşi moment pot fi atacate mai multe direcţii de activitate. Problema este că, subordonaţii cu doi şefi pot primi sarcini contradictorii dacă şefii nu îşi coordonează bine activităţile.

Din punct de vedere al sferei de cuprindere pot fi:

- organigrame generale (care reprezintă structura pentru toată întreprinderea)

- organigrame parţiale (care prezintă structura doar pentru unele părţi ale întreprinderii).

Din punct de vedere al modului de ordonare a compartimentelor şi al relaţiilor dintre ele, organigramele pot fi:

- rectangulare (verticale şi orizontale)

- circulare

Cele verticale, în raport de numărul de subordonaţi ce îi revin unui conducător, pot fi:

- de tip grilă (număr mare de subordonaţi si număr minim, de numai două niveluri ierarhice)

- de tip evantai (un număr mic de angajaţi şi un număr de niveluri ierarhice mai mare de două).

Partile vizibile ale structurii organizationale arata:

• Modul cum este împărţită în compartimente: fiecare compartiment instituit trebuie să asigure execuţia unui set de activităţi specifice şi în corelare cu celelalte compartimente sau servicii să determine acoperirea domeniului de activitate a organizaţiei respective. În acest fel este asigurată specializarea fiecărui compartiment sau serviciu pe un număr de funcţiuni considerate utile în activitatea organizaţiei respective.

• Modul cum este stabilită ierarhia relaţiilor de subordonare: creează firele prin care sunt transmise deciziile şi responsabilităţile de la vârf către executanţi aşa încât pe deoparte ele să fie executate (satisfăcute) şi pe de altă parte să se realizeze coordonarea lor în vederea obţinerii rezultatului final. În acest mod se creează căile de comunicare formale prin care circulă informaţiile (decizii şi/sau feedback).De eficacitatea lor depinde viteza de reacţie a organizaţiei la luarea unei decizii şi obţinerea rezultatelor dorite.

Fisiere in arhiva (1):

  • Tipuri de Organigrame in Agricultura.doc

Alte informatii

Tipuri de organigrame in agricultura - proiect la disciplina Managementul exploatatiilor agricole