Turismul - factor de dezvoltare rurală în microzona Sibiel, Județul Sibiu

1.NOTIUNI GENERALE

REPERE ISTORICE

Deşi considerat de cei mai mulţi dintre experţi din domeniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a cristalizat in a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi ca atare, primele incercări de definire şi caracterizare a lui datează din această perioadă. Din punct de vedere etimologic, cuvantul „TURISM” provine din termenul englezesc „TO TOUR” (a călători, a colinda), avand deci semnificaţia de excursie.

De-a lungul anilor, conţinutul noţiunii de turism s-a modificat, s-a imbogăţit continuu.Unul dintre specialiştii consacraţi in cercetarea fenomenului turistic, a cărui opinie a fost imbrăţişată de un număr mare de teoreticieni, este profesorul elveţian W. Hunziker. El defineşte turismul prin „ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara locului de reşedinţă, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare”.

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfăşurată in alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ).

Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenand deopotrivă economişti , geografi, psihologi şi sociologi.

Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar in antichitate in operele geografului Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo cu ocazia periplului său asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practicarea calatoriei.

Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural antropic – diferenţiat de la ţară la ţară, in funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute in practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim, turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie, cura climaterică şi practicarea sporturilor de iarna;

• turismul de cură balneară, prin care se valorifică insuşirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal şi minerale, nămoluri, aer ionizat);

• turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură şi a altor realizări ale activităţi umane;

• turismul comercial expoziţional, a cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (targuri, expoziţii), care atrag numeroşi vizitatori;

• turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naţionale sau internaţionale

• turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere pe plan naţional şi internaţional, avand ca motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive, interne şi internaţionale , pană la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiţii sportive regionale, campionate mondiale etc.)

• turismul de vânătoare (safari), practicat de ţările occidentale, in general pe teritoriul Africii, al Americii Latine, in teritoriile arctice şi antartice.

Este o forma de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos şi inedit –aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, ameninţand cu diminuarea sau, după caz cu dispariţia unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei.

Principalele elemente care marchează activitatea turistică sunt:

- deplasarea persoanelor in cadrul călătoriei efectuate,

- sejurul intr-o localitate in afara domiciliului (reşedinţei permanente) a persoanei care se deplasează,

- sejurul are durată limitată,

- sejurul să nu se transforme intr-o reşedinţă definitivă.

OMT apreciază faptul că turismul se referă la activităţile desfăşurate de persoane ,pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

FORMELE TURISMULUI RURAL

Corespunzător accepţiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului, şi anume:

a) turism intern (domestic tourism) : rezidenţii unei ţări date care călătoresc numai in interiorul acesteia;

b) turism receptor (inbound tourism) : non-rezidenţii care călătoresc in ţara dată;

c) turism emiţător (outbound tourism) : rezidenţii ţării date care călătoresc in alte ţări.

Aceste trei forme de bază pot fi asociate in modalităţi diferite, dand naştere altor categorii ale turismului, şi anume:

● turism interior, formă care regrupează turismul intern şi turismul receptor;

● turism naţional, constituit din turismul intern şi turismul emiţător;

● turism internaţional, alcătuit din turismul receptor şi turismul emiţător.

FACTORII DE INFLUENTARE A TURISMULUI

Potentialul turistic este influentat de o serie de factori,si anume:

• factori naturali (care raman in general neschimbati),

• factori economici,demografici, politici, psihologici ( ce sunt caracterizati printr-o dinamica accentuata dar si cu posibilitati de dirijare in sensu dorit).

Factorii naturali au un rol hotarator in practicarea turismului, formele de relief, reteaua hidrografica, clima, flora, fauna diferentiaza turismul in: turism montan, turism de litoral, turism de schi,turism de vanatoare etc.

Amploarea fenomenului turistic este influentat si de faptul ca anual, peste 1,5 miliarde persoane, reprezentand aproape o treime din populatia globului,efectueaza calatorii in scopuri turistice, cheltuind peste 2000 miliarde $ SUA (din care peste 10% pentru calatorii turistice in strainatate).

In concluzie, turismul prezinta ansamblul de masuri puse in aplicare pentru organizarea in desfasurarea unor calatorii de agrement sau in alte scopuri, realizate, fie prin intermediul unor organizatii, societati sau agenti specializati, fie pe cont propriu, pe o durata limitata de timp , precum si industria care concura la satisfacerea nevoilor turistice.