Turismul rural - factori de dezvoltare rurală în microzona Vatra Dornei

Cap. 1 Aspecte teoretice privind turismul rural si agroturismul

1.1 Conceptul de turism rural si agroturism

Turismul rural este o activitate economică complexă, cu o largă sferă de cuprindere, care pune în evidenţă, printr-un mecanism propriu, circulaţia turistică rurală. Căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului. Venind în întâmpinarea acestei tendinţe, numeroase organizaţii de turism, lucrative sau obşteşti, din diverse ţări europene se preocupă, de mai mulţi ani, de organizarea şi instituţionalizarea turismului în spaţiul rural. Astfel, în ţările cu un grad ridicat de urbanizare şi industrializare a apărut necesitatea de a recrea sau crea ambiantul rustic-rural sub multiple forme: sate de vacanţă, ferme de vacanţă, sate club sau pentru tineret, staţiuni rurale de odihnă, precum şi satul turistic care, în ultimii ani, deţine un loc prioritar.

Din punct de vedere al abordării geografice, turismul rural este apreciat în raport cu existenţa spaţiului rural corespunzător, respectiv, turismul rural se manifestă în spaţiul rural indiferent de caracteristicile fizico-geografice şi demografice ale spaţiului rural.

Dezvoltarea turismului rural apare ca o consecinţă a restrângerii mediului natural în condiţiile urbanizării planetei, a poluării, a aglomeraţiei umane, a stresului fizic şi psihic specifice unei existenţe moderne. Astfel, turismul rural

poate fi considerat ca o terapie necesară pentru relaxarea şi „reîncărcarea bateriilor“ omului modern, într-un spaţiu adecvat şi plăcut şi la un preţ rezonabil.

Turismul rural, în ansamblul său include o paletă largă de modalităţi de cazare, de activităţi, evenimente, festivităţi, sporturi şi distracţii, toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural.

Agroturismul este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural şi uman. Această definiţie de ordin general şi care poate fi doar parţial acceptată pune în evidenţă agroturismul faţă de activitatea turistică tradiţională, în care în mod constant, turiştii exclud orice relaţii semnificative cu populaţia.

Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de

complexitate mai ridicat, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare,

pensiune, prestări de servicii, sport, distracţie etc.), cât şi activitatea economică,

de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie, de

prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a

acestora).

Agroturismul este o componentă a turismului şi prezintă în principal următoarele caracteristici:

• prezintă un grad de complexitate ridicat;

• reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de

cazare existent în gospodăria ţărănească;

• oferă servicii turistice (cazare, pensiune, agrement);

• proprietarul desfăşoară, în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea

plantelor, creşterea animalelor etc.);

• turiştilor li se oferă posibilitatea, în scop de recreere, să participe la

activităţile gospodăriei (uscatul fânului, culegerea fructelor, mulsul

vacilor, pescuit, prelucratul produselor agricole, prepararea hranei);

• are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă, weekend);

• are scopuri diferite: recreere, iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale,

studii şi documentare;

• de regulă, reprezintă o activitate secundară, activitatea agricolă.