Cuprins
- Capitol 1.Istoric,răspândire geografică. Pag.2
- Capitol 2.Compoziție chimică,substanțe nocive. Pag.3
- Capitol 3.Produs de consum,tendințe de consum în secolul XX,aspecte economice. Pag.5
- Capitol 4.Efectele consumului de tutun asupra organismului. Morbiditatea și mortalitatea. Factor de risc. Pag.6
- Capitol 5.Tutunul și femeia. Pag.8
- 5.1Alte efecte nocive ale tutunului. Pag.8
- 5.2Intoxicația tabagică,tabagism. Pag.8
- Capitol 6.Nefumătorii între fumători. Pag.10
- Concluzii. Pag.11
- Bibliografie
Extras din proiect
Capitol 1.Istoric,răspândire geografică
În familia Solaneelor se încadrează atât cartoful și pătlăgica dar se mai încadrează și tutunul. Planta Nicotina tabacum-specia. Nicotina a fost clasată și denumită de către botanistul Lineè. Ea crește într-un climat temperat și cuprinde 50-60 de specii diferite. Pentru prima dată tutunul a fost recunoscut de către indienii din America. Acesta era uscat sau macerat și era folosit de către indieni la ceremoniile rituale sau ca otravă pentru săgeți. Tot în America această plantă era folosită de alte popoare în scop medicinal împotriva viermilor intestinali sau contra mușcăturilor de șerpi.
În secolul XV-lea,această plantă a ajuns să fie „fumată” de șefii triburilor la ceremonia numită „pipa păci” care simboliza pacea.
În anii 1520-1530 tutunul a ajuns să fie cultivat de către spanioli în Cuba și San Domingo. Primii europeni care au simțit gustul tutunului a fost populația spaniolă și cea portugheză. Astfel odată cultivat în Spania el se răspândește ajungând în Franța prin Jean Nicot în anul 1558.Din Franța tutunul ajunge să se răspândească în toată Europa.
În anul 1615 este descoperit de către americani și este cultivat și trimis în Anglia,în cantități din ce în ce mai mari,iar în secolul,XX el este denumit tutunul de Virginia. Acest drog începe în scurt timp să aibă un succes,el fiind folosit ca „ceva” bun în toate relele,ajungând să aibă o perioadă de glorie în preajma secolului XVIII-lea. În această perioadă el este folosit ca medicament,de la fumigațiile vaginale,la ingrediente în alifiile antireumatice sub diverse denumiri ca:iarba sfântă,iarba sfintei cruci, erba Mediccea de la curtea de Medici-Italia. În această perioadă se pare că fumatul cu pipa era la loc de cinste,ca apoi,țigara de foi să-i ia locul. Cât despre țigara de astăzi se spune că a fost „improvizată”de către un ofițer francez care a pus tutunul într-un tub de hârtie folosit pentru praful de pușcă.
În anul 1954 tutunul este egalizat cu niște boli ale aparatului respirator și cardiovascular. Odată cu aceste asemănări,au apărut și primele manifestări ale lumii științei medicale împotriva tutunului,considerat de atunci ca inamic public numărul 1 al condiției umane. Astăzi fumatul și tabagismul este considerat o maladie care are toate caracteristicile unei epidemii sau mai precis pandemii a secolului. Trebuie recunoscut cu părere de rău ca fumatul face parte din existența noastră cotidiană,fiind un aspect al „stilului” de viață modern.
Capitol 2.Compoziție chimică,substanțe nocive
Cercetătorii din laboratoare au reușit aproape 100% să identifice compoziția chimică a tutunului,a frunzei de tutun și chiar a fumului de tutun.
Pe grupe și subgrupe ele sunt:
1.Alcaloizi
-nicotina
-nornicotina,dibenzoacridina
2.Hidrocarburi
-benzopirenul 3-4
-dibenzoantracenul
3.Terpene și esteri
4.Fenoli
5.Particule de insecticide arsenicale
6.Particule radioactive
-poloniu
-radium
-thoriu
-potasiu
7.Monoxid de carbon〖CO〗_2 ,N_2
8.Acid cianhidric
9.Acizi organici
10.Cetone
11.Glucide(celuloză,pectine,zahăr)
12.Compușii metalici(cobalt,nichel)
13Viruși(al mozaicului tutunului)
Bibliografie
1.C.Stravros-Droguri concomitente,alcool,tutun,cafea - Editura Medicală,București,1989
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tutunul.docx