Analiza cadrului normativ european privind protecția apelor dulci

1.Introducere

Am ales sa studiez această temă, deoarece consider că apa este un element vital pentru omenire, și de asemenea am vrut să observ corectitudinea și eficiența cu care este pusă în aplicare această directivă a parlamentului și consiliului European.

Apa reprezintă o sursă vitală în existența vieții și în același timp este o sursă limitată. Măsurile necesare asigurării standardelor de viață pentru populație și dezvoltarea economică solicită excesiv resursele de apă și determină, în unele regiuni sau în anumite perioade de timp, ca aceste resurse să fie insuficiente.

Apele subterane constituie cel mai mare rezervor de apă dulce din lume, reprezentând mai mult de 97% din toate rezervele de ape dulci disponibile pe glob (excluzând ghețarii și calotele glaciare). Restul de 3% este alcătuit în principal din apele de suprafață (lacuri, râuri, mlaștini) și umiditatea solului. Până recent, atenția acordată apelor subterane s-a referit în principal la utilizarea ei ca apa potabilă (de exemplu, cca. 75% din locuitorii Uniunii Europene depind de apele subterane pentru alimentarea cu apă), însă s-a recunoscut de asemenea ca ele constituie o importantă resursă pentru industrie (ex. ape de răcire) și agricultură (irigații). Totuși, a devenit din ce în ce mai evident că apele subterane trebuie privite nu numai ca un rezervor de alimentare cu apă, ci trebuie protejate pentru valoarea lor de mediu. Apele subterane joacă un rol esențial în ciclul hidrologic și sunt vitale pentru menținerea zonelor umede și a curgerii în râuri, acționând ca un rezervor tampon în perioadele secetoase. Cu alte cuvinte, ele furnizează curgerea de bază (apa care realimentează râurile pe tot parcursul anului) pentru sistemele de ape de suprafață, dintre care multe sunt utilizate pentru alimentarea cu apă și pentru recreere. Pe multe râuri din Europa, mai mult de 50% din scurgerea anuală provine din apele subterane. In perioadele de ape mici, această cifră poate crește la mai mult de 90% și astfel deterioararea calității apelor subterane poate afecta direct apele de suprafață și ecosistemele terestre cu care sunt în legatură.

Deoarece apele subterane circulă încet prin subsol, impactul activităților umane le poate afecta pe o durată lungă de timp. Aceasta înseamnă că poluarea care a apărut cu zeci de ani în urmă fie ea din agricultură, industrie sau din alte activități umane poate încă amenința calitatea apelor astăzi și, în anumite cazuri, va continua să facă asta și pentru câteva generații viitoare.

Pentru rezolvarea acestor probleme legate de apă, Comisia Europeană a considerat necesar, crearea de instrumente legislative și elaborarea unei noi politici, comune, unitare și coerente, care să țină seama de toate aspectele, atât cele cantitative cât și cele calitative ale apelor. Aceste politici noi denumite directive, sunt legi europene pe care statele membre ale Uniunii Europene trebuie să le respecte. După un lung proces decizional a fost aprobată în anul 2000, Directiva Cadru a Apei (Directiva 2000/60/CE), care stabilește cadrul politic de gestionare a apelor în Uniunea Europeană, bazat pe principiile dezvoltării durabile și care integrează toate problemele apei.

1.1 Scurt istoricUnscurt istoric a devoltării legislației UE resubterane

2 Prima directivă (1980)

Cadrul european de reglementare pentru apele subterane a luat naștere la sfârșitul anilor ’70, cu adoptarea directivei privind protecția apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanțe periculoase. Această directivă furnizează un cadru de protecție a apelor subterane care cere prevenirea introducerii (directe sau indirecte) a poluanților prioritari în apele subterane și limitarea introducerii în apele subterane a altor poluanți, astfel încât să se evite poluarea acestor ape de către substanțele respective. Ea va fi abrogată în anul 2013, în conformitate cu Directiva cadru a Apelor. Până la data abrogării, această directivă va rămâne un instrument eficient al legislației europene în vederea prevenirii sau limitării poluării, iar apoi va fi înlocuită de noua Directivă a Apelor Subterane.