Analiza comparativă a aparatelor foto digitale

Introducere

Aparatele foto digitale sunt mărfuri electrice destinate atât uzului personal, pentru păstrarea unor amintiri de neuitat, cât și pe plan profesional, în jurnalistică, modă, evenimente.

Tema de bază a proiectului este studierea pieței aparatelor de fotografiat și realizarea unei analize comparative a calității între mărcile concurente de pe piață. Motivația alegerii acestei teme are la bază faptul că acestea au o mare varietate sortimentală datorită folosirii lor în multe domenii, dar și datorită faptului că tot mai multe persoane sunt pasionate de arta de a crea dintr-o simplă fotografie o oglindă a trecutului. Cu toate că sunt prezente într-o largă varietate sortimentală, am ales să studiem în cadrul lucrării aparatele foto DSLR.

Lucrarea este structurată în 3 capitole în care sunt prezentate aspectele semnificative ale calității aparatelor de fotografiat, cât și evoluția pieței acestora de-a lungul timpului.

Primul capitol vizează prezentarea istoriei produsului şi a principalelor caracteristici de calitate ale aparatelor. Aparatul de fotografiat a evoluat de la forma inițială de pe vremea lui Aristotel, la aparatele de fotografiat din zilele noastre, performante și cu un design plăcut.

În cel de-al doilea capitol am cercetat piaţa aparatelor foto, prezentând principalele firme producătoare, istoricul şi obiectul de activitate al acestora, precum şi date despre evoluţia vânzărilor şi despre segmentarea pieţei.

Capitolul al treilea al proiectului l-a reprezentat ierarhizarea produselor în funcție de caracteristicile de calitate, calculul indicatorului complex al calității și al raportului calitate- preț. Pentru realizarea calculului indicatorului complex al calității am selectat 6 caracteristici de calitate direct proporționale și 2 caracteristici invers proporționale. Produsele analizate au fost: Panasonic, Canon, Sony, Pentax iar produsul de referință Nikon.

Cap. I Prezentarea grupei de mărfuri

1.1. Principii de funcţionare

Principiul de funcţionare al aparatului de fotografiat a fost descoperit de pe vremea artistului şi inventatorului Leonardo daVinci, care a arătat că pentru a proiecta o imagine este suficient un mic orificiu prin care să treacă lumina. Cu cât este mai mic orificiul, cu atât imaginea este mai clară. Acest aparat simplu, numit „cameră obscură”, există de la începutul sec.al XVII-lea.

Camera obscură poate fi definită ca fiind o copie mecanică a ochiului animal. Anatomic, ochiul este un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor în senzaţii vizuale. Prin analogie camera obscură este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind formată dintr-o cutie paralelipipedică cu un interior de culoare neagră (globul ocular), cu o deschidere foarte mică. Ulterior, s-a montat o lentilă convergentă (rol îndeplinit la ochi de ansamblul cornee – cristalin) și paralel cu deschizătura un ecran alb sau un ecran mat transparent pe care se poate privi o imagine reală şi răsturnată (retina).

În jurul anului 1500, anatomiştii reuşesc să perfecţioneze vechea cameră obscură, pornind de la analogia că în deschizătura ochiului cristalinul funcţionează ca o lentilă convergentă și înzestrează camera obscură cu acest element tehnic. Rezultatul a fost o imagine clară, reală, răsturnată și mult mai luminoasă. Câţiva ani mai târziu, un fizician italian G, îmbunătăţește această invenţie, imaginea captată de o oglindă plană (în loc de ecran), este reproiectată pe un ecran exterior, pentru a fi scrisă cu creionul. Metoda a fost folosită de o serie de pictori portretiști pentru a reda cât mai fidel chipurile clienţilor lor.

Aparatul fotografic este dipozitivul cu care se poate înregistra o imagine statică din mediul înconjurator, imaginea obţinută numindu-se fotografie. Se compune dintr-o carcasă închisă camera obscură propriu-zisă, pe care se află montate elementele principale ale aparatului fotografic.