Analiza datelor, acp, af, ac

Introducere

Sunt tot mai frecvent enunțate la numeroase summit-uri și reuniuni internaționale unde este analizat stadiul dezvoltării umane preocupările privind viitorul umanității, prin asigurarea unei dezvoltări durabile care să conducă la creșterea calității vieții în mod echilibrat și la nivel global.

Venitul per capita, în literatura de specialitate timpurie, privind dezvoltarea umană, era folosit, pentru a măsura nivelul de dezvoltare al unei țări, plecând de la prezumția că are efecte directe asupra calității vieții umane. Ani la rând, paradigma creșterii economice a dominat discuțiile privind dezvoltarea națională. Rate mari ale creșterii economice nu înseamnă, neapărat, îmbunătățirea calității vieții la nivel individual și la nivelul întregii societăți. Mai multe țări au înregistrat o creștere a bunăstării sociale, pe fondul unei creșteri modeste a economiei. Aceste rezultate i-au făcut pe oameni să relizeze că în timp ce politicile orientate pe creștere economică pot mări bogăția la nivelul unei națiuni, dezvoltarea umană depinde de modul în care această creștere este generată și folosită. Paradigma creșterii economice a fost astfel considerată a ignora aspecte importante ale dezvoltării, precum sărăcia, șomajul, accesul inegal la bunuri și servicii medicale, educaționale etc. Pentru ca rezultatele economice bune să susțină dezvoltarea umană, este necesară asigurarea de oportunități care să îmbunătățeasca cunoștințele și competențele angajaților, de locuri de muncă mai bune și nu în ultimul rând, asigurarea promovării democrației și echității la orice nivel. În ultimele trei decenii, cercetătorii au recunoscut că indicatorii pur economici nu sunt suficienți pentru a contura multidimensionalitatea dezvolării umane, fiind necesară luarea în considerare a altor atribute precum sănătatea și educația.

Chiar dacă modelele tradiționale de creștere economică erau axate pe dezvoltarea și amplificarea avuției create, astfel încât să fie asigurată creșterea nivelului de trai(având o abordare oarecum cantitativă), noile abordări ale creșterii trebuie să fie predominant calitative, ceea ce înseamnă că procesul de creștere trebuie să deservească predominant dimensiunile umane, sociale și cele referitoare la mediul înconjurător. Dezvoltarea trebuie să conducă la îmbunătățirea calității vieții oamenilor și la extinderea abilităților lor de a-și modela propriul viitor.

Organismele precum PNUD, Comisia Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă (UNCSD), Departamentul Națiunilor Unite pentru Afaceri Economice și Social

Eurostat sunt preocupate permanent de identificarea indicatorilor specifici dezvoltării umane, alcătuind subsisteme în concordanță cu cerințele principalelor segmente ale studiilor pe care acestea le realizează.

Atât literatura de specialitate cu caracter metodologic, cât și studiile practice din acest domeniu evidențiază indicatorii sintetici, care ajută la măsurarea dezvoltării umane, având la bază trei elemente esențiale: longevitatea; nivelul de educație; standardul de viață.

Pentru longevitate se utilizează ca măsură speranța de viață la naștere, care evidențiază durata medie a vieții sub influența unor factori cum ar fi alimentația, starea de sănătate. În ultimă instanță, acest indicator este folosit ca o măsură a calității sistemului de sănătate într-o anumită țară, mai mulți cercetători demonstrând că există o corelație pozitivă între performanța sistemului de sănătate și speranța de viață la naștere.

O importanță deosebită pentru asigurarea calității vieții membrilor unei societăți o are finanțarea sănătății, exprimată prin ponderea în PIB a cheltuielile publice pentru sănătate, care sunt destinate întreținerii și functionării instituțiilor sanitare (spitale, dispensare, policlinici etc), precum și finanțării unor acțiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, de evitare a accidentelor si de educație sanitară.

Nivelul de educație reflectă gradul de instruire și accesul la un învățământ de calitate, indispensabil procesului de formare în vederea unei vieți productive în societatea modernă. Nivelul de educație se măsoară prin combinarea datelor privind gradul de alfabetizare pentru adulți și gradul de cuprindere în învățământ. Existența unui sistem educațional de calitate care să fie accesibil pentru toți este cea mai importantă condiție pentru dezvoltarea coerentă a unui stat în rândul populației, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social. Pentru ca această condiție să fie indeplinită, este necesar ca educația să fie considerată o prioritate și să fie finanțată corespunzător, relevantă în acest sens fiind ponderea în PIB a cheltuielilor publice cu educația. Educația trebuie privită ca o investiție pe termen lung care generează venituri viitoare și contribuie la dezvoltarea societății.

Accesul la resursele necesare pentru un standard de viață convenabil se poate evalua prin produsul intern brut (PIB) pe locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, în dolari.

Cu scopul de a măsura performanța tărilor nu numai la scală economică, ci și prin includerea altor aspecte importante ale performanței, s-a obținut indicele dezvoltării umane IDU, indicator actualizat în fiecare an de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și publicat în Raportul de Dezvoltare Umană. El măsoară performanța unei țări, urmărind trei aspecte distincte: sănătatea, educația și nivelul de trai. Deși, indicele dezvoltării umane (IDU) oferă explicații asupra cauzelor diferențierilor în clasamentul mondial al țărilor

el relevă, de asemenea, cu acuratețe, structura și direcția progresului (sau regresului) capitalului uman în cursul creșterii economice a unei țări, precum și problemele care însoțesc acest progres în aproximativ 141 de țări.