Analiza de stare și potențialul de dezvoltare durabilă a orașului Lehliu-Gară

Prezentarea Generala a Comunei /Orasului

Localizarea orasului Lehliu Gară

Coordonate: 44°26′18″N 26°51′12″E

Localitatea a luat finta in jurul anului 1875 odata cu construirea caii ferate Bucuresti-

Feteste. Ea sa dezvoltat la intersectia acesteia cu drumul care leaga Bucurestiul de Calarasi ,

port la Dunare catre care se indreptau convoaiele cu carutele incarcate cu cereale produse

pe campia inconjuratoare.Incet incet au aparut intai negustorii de cereale majoritatea dintre ei

fiind de etnie greaca ,urmasi ai eteristilor. In zona actuala a orasului Lehliu - Gara nu a

functionat nici o cumuna pana la ineputul secolului al xx lea.Anuarul socee din 1925

consemneaza satele Culcati-Razvani si Valea- Seaca in comuna Lupsanu din plasa Lehliu a

judetului Ialomita .In 1931 aceste doua sate s-au separat si au format comuna Razvani. In

1950,comuna Razvani a devenit resedinta raionului Lehliu din regiunea Ialomita si apoi dupa

1952 din regiunea Bucuresti. In 1968 a revenit la judetul Ialomita ,reinfiintat, I s-a arondat si si satul Buzoieni si I sa schimbat numele in Lehliu- Gara .In 1981 ,o reorganizare administrativa

regionala a dus la transferarea comunei la judetul Calarasi ,iar in 1989 comuna a fost

promovata la rang de oras. Lehliu-Gară a polarizat cetățenii din localitățile înconjurătoare, dezvoltându-se, modernizându-se și ajungând la un moment dat (înainte de 1989) să aibă peste 6000 angajați. Localitatea a fost consemnată pe o hartă militară în 1853. În 1887 a fost finalizată calea ferată București-Fetești, cu o gară destinată preluării grânelor și pasagerilor la Lehliu. Gara a atras negustori și țărani care își vindeau roadele pământului, așa că în timp s-a dezvoltat și așezarea cu caracter agrar, mai ales după reformele agrare și împroprietăriri. Lehliu Gară a fost declarată oraș la 18 aprilie 1989. Are în subordine administrativă trei sate: Buzoeni, Răzvani și Valea Seacă care a fost dezafectat în 1980. A făcut parte din județul Ialomița în perioada 17 februarie 1968 — 23 ianuarie 1981.

Așezare geografică și relief

Orașul se află situat în Câmpia Română (în partea de vest a Câmpiei Bărăganului) la km 66 al Autostrăzii Soarelui; km 67 al DN 3 București - Călărași la km 70 al magistralei de cale ferată București

- Constanța. Orașul se află în câmpia Bărăganului și este traversat de autostrada București - Constanța, pe care este deservit de o ieșire, precum și de șoseaua națională DN3, care leagă Călărașiul de București. La Lehliu-Gară, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN3A, care duce la Fetești. Cele două drumuri se intersectează la Lehliu Gară cu șoseaua județeană DJ201B, care duce spre sud la Valea Argovei și spre nord în județul Ialomița, la Sălcioara și Ciochina.

Relief

Județul Călărași dispune de un relief în care caracteristica predominantă o reprezintă câmpia grupată în patru unități mari (Câmpia Băragănului Mostiștei - Bărăganul Sudic - Câmpia Vlăsiei, Câmpia Burnașului, Lunca Dunării) și luncile și băltile (Balta Borcei, văile Argeșului și ale Dunării).

Lehliu Gară este situată în extremitatea vestică a Bărăganului sudic parte componentă a marii unități geomorfologice Câmpia Română. Din punct de vedere geologic, localitatea face parte din marea unitate structural Platforma Moesica.

Bărăganul sudic oferă cea mai completă imagine a unui teritoriu de câmpie. Suprafața relativ netedă prezintă o ușoară înclinare spre sud și est, direcție indicată și de orientarea văilor cu altitudini cuprinse între 30 - 75 m, cele mai mari întinzându-se spre est - Câmpia Hagieni, datorită nisipurilor de dune. Pe suprafața Bărăganului sudic, în sectorul său vestic, se întâlnește un relief de crovuri, de văi ramnificate în zona de obârșie, care se termină de limane fluviale (valea Mostiștei și afluenții săi) și dune de nisip ce însoțesc râul Ialomița. În perimetrul orașului Lehliu Gară, altitudinea variază între 50- 60 m.

Clima este temperat - continentală, cu ierni aspre când temperatura poate coborî până în jur de - 20 grade Celsius, iar vântul (Crivățul) suflă puternic, în rafale viscolind zăpada și veri călduroase, în general secetoase, cu temperaturi care depășesc deseori +30 grade Celsius.

Fauna specifică zonei de câmpie cuprinde animale mici cu blană (hârciog, iepure, vulpe) și mai nou s-au aclimatizat căprioare, cerbi și chiar porci mistreți. Dintre păsări sunt de menționat fazanii, prepelițele, turturelele, ciocârlia, vrabiile, ciorile, etc.

Flora spontană specifică stepei: brândușe, toporași, coada șoricelului, traista ciobanului, moțul

curcanului, ciocul berzei etc