Analiza mecanismului de transmitere a politicii monetare a Băncii Naționale a României

Capitolul 1

Limitele conceptuale și rolul mecanismul de transmitere a politicii monetare

1.1. Conceptul mecanismului de transmisie a politicii monetare susținută de BNR

Prin mecanismul de transmisie a politicii monetare , BNR are în vedere totalitatea canalelor utilizând o diversitate de instrumente politice monetare influențând activ cererea agregată și prețurile din întreaga economie. Referitor la instrumentele și procedurile prin intermediul cărora banca centrală pune în funcțiune politica monetară pentru îndeplinirea obiectivului său principal, acestea formează suportul operațional al politicii monetare. Pe termen scurt cursul prețurilor trebuie să facă față mai multor influențe, apărute din economia națională și din exterior, care exercită acșiune asupra cererii și ofertei agregate, iar pe termen mediu și lung, cu toate acestea un rol de bază în garantarea stabilității prețurilor îi aparține conduitei politicii monetare.

Acest mecanism prezintă un caracter complex și este alcătuit din două mari segmente : primul segment scoate în evidență impactul deciziilor de politică monetară în direcția variabilelor, iar al doilea arată impactul schimbării variabilelor financiare referitor la economia reală.

Politica monetară, ca parte componentă și principală aflată la nivel macroeconomic, este necesar să garanteze realizarea echilibrului pe piața monetară. Totodată, este necesar de afirmat că politica monetară nu deține un scop independent, ci mai degrabă în activitatea pe care o desfășoară banca centrală folosește o serie de instrumente de intervenție indirectă la nivelul pieței monetare și fixarea obiectivelor politicii monetare se realizează într-o strânsă legătură cu scopurile politicii economice generale. În modul acesta, banca centrală poate vedea legătura cererii de monedă, a ofertei de monedă, a ratei dobânzii și a cursului de schimb, deci să poată fi îndeplinit un echilibru în același timp în cadrul pieței monetare cât și pe piața bunurilor și serviciilor.

Politica monetară, o perioadă mare de timp a reprezentat o preocupare pentru unii economiști, deoarece aceasta este unul din instrumentele principale cu care statul echilibrează economia. Pentru keynesiști , politica monetară se considera a fi o schimbare a ofertei de bani, influențarea cererii agregate de bunuri și servicii și în final să ducă la utilizarea în totalitate a forței de muncă fără apariția inflației. Economia neoclasică insinuă teoria așteptărilor raționale, potrivit căreia politicile monetare propuse conving oamenii să-și modifice comportamentul ținând cont de efectele anticipate, astfel acestea ajung anticipate. Neținând cont de curentul de gândire, dacă este pe termen scurt, mediu sau lung, tratată ca instrument principal ori secundar, politica monetară a alcătuit pârghia cu care autoritatea monetară își desfășoară acțiunea în scopul îndeplinirii nevoilor economiei, prin intermediul controlului exercitat la nivel masei monetare, astfel îndreptând evoluția acesteia pe următoarele căi:

- politica monetară are posibilitatea de a pune la dispoziție un orizont solid pentru economie;

- politica monetară are posibilitatea de a preîntâmpina ca banii să se transforme într-o sursă de tulburare asupra economiei;

- politica monetară are posibilitatea de a ajuta la înlăturarea tulburărilor apărute din alte cauze în interiorul sistemului economic.

Organizatorul funadamental al politicii monetare este banca centrală. Ținând cont de suprapunerea într-o măsură parțială a politicii monetare cu exercitarea controlului ofertei de monedă, politica monetară are ca definiție adunarea totalității acțiunilor care exercită o influență asupra nivelului de activitate de natură economică cu prețurile, cu ajutorul volumului și costului aplicate monedei. Totodată, prin politica monetară înțelegem totalitatea reglementărilor impuse celorlate bănci de către banca centrală, pentru a atinge obiectivele generale ale economiei reale, din cadrul sistemului bancar din România. Rolul politicii monetare la nivel intern, are loc prin dirijarea cererii de monedă de schimb și de plată, iar această dirijare verifică stabilitatea prețurilor, în special ocuparea forței de muncă și dezvoltarea economică. În exterior, aceasta urmărește sprijinirea intrărilor ori a ieșirilor de capitaluri în privința obținerii unui echilibru al balanței de plăți.

În schimb, în zilele noastre s-a eliminat noțiunea de neutralitate a banilor, astfel politica monetară reprezintă o componentă fundamentală a politicii economice.

Sistemul bancar este reprezentat de Banca Centrală (Banca de Emisiune), apoi băncile comerciale și în final celelalte bănci. Cele mai importante instrumente de politică monetară pe care Banca Națională a României le are la dispoziție conform reglementărilor în vigoare sunt: