Apostolatul social în contemporaneitate - Autismul

I.PREZENTARE GENERALĂ

I.1DEFINIŢII

Autismul este un sindrom comportamental,definit de un curs caracteristic şi de apariţia simultană a unor purtări particulare în trei mari domenii. În acest moment, cea mai utilizată definiţie a autismului este cea publicată în 1994 de către Asociaţia Psihiatrica Americană în Manualul de Diagnostice şi Statistici al Bolilor Mintale (“Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder”)- DSM-IV. Pentru a se stabili un diagnostic de autism, aceasta definiţie presupune că individul să manifeste:

(1) o scădere în interacţiunea socială (manifestată în cel puţin două articole din A.1, Tabelul 1);

(2) o scădere în comunicare (manifestată în cel puţin un articol din

A.2, Tabelul 1);

(3) comportament, interese şi activităţi restrictive, repetitive şi

stereotipe (manifestate în cel puţin un articol din A.3, Tabelul 1);

(4) simptomele apărute înaintea vârstei de 3 ani.

Tabelul 1: Criterii pentru diagnosticarea autismului (DSM-IV)

A. Un total de 6 (sau mai multe) articole de la (1), (2) sau (3) cu cel puţin două de la (1) şi câte unul de la (2) şi (3):

(1) impedimente în interacţiunea socială, manifestate sub forma a cel puţin două din următoarele:

(a) impedimente marcante în utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul ochi in ochi, expresiile faciale, poziţiile corpului

(b) eşecul în dezvoltarea unor relaţii caracteristice nivelului de dezvoltare

(c) lipsa dorinţei de a împărtăşi placere, interese sau realizari cu alte persoane (de exemplu nu sunt arătate sau aduse obiectele de inters de către pesoanele autiste)

(d) lipsa reciprocităţii sociale sau emoţionale

(2) impedimente în comunicare, manifestate sub forma a cel puţin unuia dintre următoarele:

(a) întârzierea sau lipsa totală a limbajului verbal (fără a fi însoţită de încercarea de a compensa această lipsă prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gesturile sau mimarea)

(b) la indivizii cu un limbaj potrivit apare un impediment în abilitatea de a iniţia sau susţine o conversaţie cu ceilalţi

(c) limbaj stereotip şi repetitiv sau limbaj idiosincratic

(d) lipsa jocului variat şi spontan sau a jocului social imitativ potrivit vârstei

(3) comportamente, interese şi activităţi reduse, repetitive şi stereotipe, manifestate sub forma a cel puţin unuia din următoarele:

(a) interes redus şi anormal în intensitate sau concentrare

(b) aderenţa aparent inflexibilă pentru un ritual specific şi nefuncţional

(c) maniere stereotipe sau repetitive ( de exemplu: fâlfâirea sau răsucirea mâinii sau a degetului, sau mişcări complexe ale întregului corp)

(d) preocupări insistente pentru părţi ale obiectelor (roţile maşinuţelor, etc)

B. întârzieri sau funcţionări anormale într-unul din următoarele

domenii:

(1) interacţiune socială

(2) limbaj asemănător cu cel din comunicarea socială

(3) joc simbolic sau imaginativ .

I.2 PARTICULARITĂŢI, SIMPTOME ŞI MANIFESTĂRI

În ultimul timp,autismul pare să fie prezent peste tot în jurul nostru– în ziare, la TV, chiar şi pe afişe. Unele informaţii arată că rata prezenţei sale este în creştere rapidă, şi fiecare dintre noi cunoaşte deja cel puţin un copil având acest „spectru“ de probleme . Dat fiind faptul că ultimele cercetări arată că intervenţia timpurie este critică pentru succesul tratamentului, părinţii copiilor de vârste tot mai mici ar trebui să fie tot mai atenţi la eventualele semne de autism. Autismul apare de 4 sau 5 ori mai des la bărbaţi decât la femei.

La nivel structural a fost sugerat că creierul persoanelor cu autism este mai mare şi că există anomalii la nivelul cortexului , precum şi că ar exista anomalii structurale şi celulare în hipocamp, amigdală şi cerebel . La nivel funcţional s-au arătat anomalii ale EEG, însă fără să fi fost descoperit un tipar al acestora specific pentru autism sau o mai slabă coordonare între diferite regiuni ale creierului. La nivel chimic (din analiza sângelui şi a urinei, întrucât nu se poate studia creierul în mod nemijlocit) s-au emis ipoteze privind disfunctionalităţi la nivelul neurotransmiţătorilor, nivel ridicat de opoizi, peptide şi de serotonina.

Gravitatea autismului variază de la sever la uşor, iar acesta se intersectează cu diverse nivele de inteligenţă care, şi acestea, variază de la dificultăţi profunde de învăţare, până la nivele normale de inteligenţă sau, în cazuri mai rare, la inteligenţa superioară, chiar aproape de genialitate (aşa numiţii “savanţi”/ “autistic savants”). Totuşi, aproximativ 70-75% dintre persoanele cu autism au un nivel scazut de functionare intelectuala (diverse grade de retardare intelectuala, de la usor la sever) si adaptativa. Autismul mai poate fi asociat cu alte probleme cum ar fi: epilepsie (25-30% dintre persoanele cu autism) , hiperactivitate,dislexie, paralizie cerebrala.