Aranjarea părului

Capitolul I

1 - Cuvânt înainte

Parul este unica podoabã naturalã a omului, un element esenţial în percepţia pe care o avem despre o persoanã.

Pãrul trezeşte fantezii, este bine cunoscut cã pãrul este podoaba cea mai de preţ a femeii. Reprezintã un minunat dar al naturii şi trebuie pãstrat mereu tânãr.

Pãrul este oglinda sãnãtãţii omului, a stãrii lui de spirit. O femeie cu parul infoiat nu poate sa nu arate bine.

Pãrul este o anexã a pielii, el impodobeşte capul, scoate în valoare trãsãturile feţei atenuând anumite defecte atunci când este bine tuns si cosfat. El dã o anumitã aureolã de strãlucire şi feminitate personalitãţii noastre.

Pãrul a jucat din totdeauna un rol important in toate perioadele istorice. Felul în care era purtat pãrul definea statutul social.

O veche legendã spunecain secolul III î. Ch. Berenice, soţia regelui Ptolemeus al II lea Energetes, si-a tãiat pãrul şi l-a oferit în dar zeilor, rugându-i ca soţul ei plecat la rãzboi în Siria sã se întoarcã victorios. A doua zi pãrul a dispãrut, zeul aruncându-l pe cer a apãrut o noua constelaţie. Deşi niciodatã pãrul omenesc nu a mai fost onorat în asemenea mod în orice civilizatie pãrului i-a fost acordatã o atenţie deosebitã.

La popoarele mediteraneene ideile legate de pãr erau bazatepe credinţã, cã acesta simbolizeazã abundenţã şi totodatã forţa vitalã a omului. Oricine suferea de pierderea pãrului simţea cã vitalitatea îi era surpatã de boalã şi de bãtrâneţe, iar cel ce era apucat de pãr îşi pierdea dreptul asupra propriei vieţi devenind sclav.

Pãrul foarte subţire, pãrul alb şi chelia erau considerate nefavorabile şi prin numeroase mijloace oamenii s-au strãduit sã înlãture aceste semne vizibile ale bãtrâneţii.

În vechime importanţa unei persoane, rangul şi statul sãu social puteau fi deduse şi din lungimea pãrului, în special în civilizaţia greacã şi romanã pãrul lung era purtat de oamenii liberi, rãzboinici, nobili şi zei, iar pãrulscurt era purtat numai de sclavi.

Atunci când pãrul unui om era tãiat împotriva voinţei sale era un semn al servitiţii, allipsei sale de putere.

Pãrul evocã vegetaţia şi este considerat „ pãr crescut pe corpul pãmântului” în Ţãrile nordice.

Pãrul lung si despletit era asimilat ploii, matroanele romane despletite se urcau în Capitoliu şi se rugau la Jupiter pentru a trimite ploaia.