Asistența social a persoanelor cu nevoi speciale

Introducere

Asistenţa socială a persoanelor cu nevoi speciale reprezintă o componentă fundamentală a

asistenţei generale acordate acestor persoane iar din punct de vedere al eficienţei intervenţiei

ea trebuie corelată cu intervenţia psihologică, pedagogică, medicală etc. la nivelul unei echipe

interdisciplinare.

Echipa interdisciplinară este alcătuită din:

• Asistenţi sociali

• Asistenţi medicali

• Psihopedagogi

• Logopezi

• Psihologi

• Infirmieri etc.

Terminologia folosita in caracterizarea generala a persoanelor cu nevoi special

Handicap - termenul este o noţiune vagă, ambiguă, confuză, fiind introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante de genul: anormal, deficient, inadaptat, sau pentru a îngloba,într-un termen mai general, toate dificultăţile întâmpinate de o persoană cu consecinţe directe pe plan social.

Deficienţa - situaţia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici ca lipsa de integritate anatomica si functionala a unui organ (aspectul medical).

Incapacitatea - aspectul funcţional (lipsa de capacitate, functionalitate limitata a activitatii

fizice si/sau psihice a individului), iar handicapul vizează aspectul social (consecinţele concretizate în dificultăţi de adaptare personală şi socială, fiind o defavorizare a individului la cerintele mediului fizic si social).

Noua terminologie foloseşte denumiri, precum:

• persoane in dificultate,

• persoane cu nevoi speciale,

• persoane cu cerinte educative speciale,

• persoane cu dizabilitati etc.

Categorii de persoane cu nevoi special sunt:

- persoanele cu diferite deficiențe (mintale, senzoriale – vizuală, auditivă, fizice, comportamentale, de limbaj, polideficiențe);

- copiii abandonați, copiii străzii;

- persoanele abuzate (fizic, psihic, emotionalși sexual), indiferent de vârstă și sex;

- femeile gravide și lăuzele;

- persoanele cu disfuncții psihice;

- persoanele traumatizate emoțional/psihic;

- dependenții de diferite substanțe (alcoolicii, drogații, fumătorii);

- persoanele eliberate din detenție;

- bătrânii

- copiii apartinând diferitelor etnii (rroma de exemplu);

- copiii „genii”.

Voi continua prin a prezenta o serie de elemente fundamentale care orientează şi susţin activităţile ce vizează integrarea persoanelor cu dizabilitati din domeniul serviciilor sociale, elemente ce sunt regăsite si în legea 292/2011.

• respectarea demnităţii umane - fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii;

• universalitatea - fiecare persoană are dreptul la asistenţă psiho-pedagogică şi socială, încondiţiile prevăzute de lege;

• solidaritatea social - comunitatea participă la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot asigura nevoile sociale, pentru menţinerea şi întărirea coeziunii sociale;

• parteneriatul - instituţiile publice şi organizaţiile societăţii civile cooperează în vederea organizării şi dezvoltării serviciilor sociale;

• subsidiaritatea - statul intervine atunci când iniţiativa locală nu a satisfăcut insuficient nevoile persoanelor aflate în dificultate şi care au nevoie de servicii din domeniul social.

Orice persoană care aparține unei anumite categorii de deficiență are așadar o serie de drepturi recunoscute prin lege, de care trebuie să fie conștientă și de care poate beneficia, apărându-și-le, pe baza cunoașterii lor detaliate, atunci cand este cazul. În primul rând orice persoane cu deficiența (indiferent de vârsta, sex, etnie etc.) are dreptul laun certificat de handicap, în baza caruia primeste o serie de indemnizații, de facilități sau degratuități. Un alt exemplu din legislație, de data aceasta din legislatia muncii este acela care arată existența menționarii exprese in lege a unor categorii de persoane/salariați care pot beneficia de un regim special de munca (minorii, persoanele cu diferite dizabilitați, gravidele).De asemenea, pentru incurajarea sanselor la muncă şi a persoanelor cu dizabilitati, legislaţia românească prevede că, în cazul în care o companie depaseste 75 de salariați, cel putin 4% dinpersonalul acesteia sa fie reprezentat de angajati cu dizabilitati.La noi în țară pe lângă o serie intrega de asociatii, fundatii si organizatii nonguvernamentale(ONG – uri) de sprijin pentru persoanele cu dizabilitati si institutii ale statului care urmarescacelasi obiectiv. Principala instituție de stat care urmareste monitorizarea si intra-jutorareapersoanelor cu cerinte speciale din România este Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap (ANPH) care functioneaza in subordinea Ministerului Muncii, Familieiși Egalității de Șanse. Tot in scopul sprijinirii integrarii sociale reale a persoanelor cu deficienta s-a stabilit o ZiNationala de Solidaritate cu persoanele cu dizabilitati

– 3 decembrie. La fel de adevarat este sifaptul ca drepturi, recunoscute si ele prin legi, au si apartinatorii persoanelor cu deficienta(familii, asistenti maternali etc.). Astfel, de ex. persoana care are in ingrijire un copil cu unhandicap accentuat sau grav beneficiaza de concediu medical pana la implinirea de catre copila varstei de 18 ani.