Baschet în scaunul rulant

Persoane aflate în condiții speciale:

Problematica persoanelor cu nevoi speciale, până nu demult minimalizată, se ridică astăzi la rangul de prioritate educaţională, în vederea creerii premiselor de integrare în societate a fiecărui individ. În funcţie de tipul de handicap pe care-l prezintă – neuro-motor, psihic sau senzorial, înnăscut sau dobândit, prin practicarea activităţilor fizice şi sportive, sub formă de întrecere, se urmăreşte obţinerea unor efecte terapeutice asupra capacităţilor fizice şi psihice a acestor persoane, dar şi posibilitatea manifestării lor publice, în aceleaşi condiţii cu a celor valide. Strategiile adoptate conduc astfel la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a modului de exprimare al persoanelor cu nevoi speciale, chiar dacă infirmitatea sau incapacitatea continuă să se manifeste. Astfel, finalitatea integrării persoanlor cu dizabilităţi în comunitate, va conduce la construirea unei societăţi inclusive, fără discriminări. (Pentia, 2001)

Societatea actuală, ridică la rangul de prioritate sistemul educaţional al persoanelor cu handicap, în vederea creerii premiselor integrării în comunitate a celor cu nevoi speciale. Pe plan internaţional, există puternice mişcări puse în slujba promovării dreptului fiecăruia la educaţie şi cultură. Pe această temă, în 1999 la Salamanca, în Spania, a avut loc Conferinţa Mondială a 88 state şi guverne şi 25 organizaţii internaţionale la care s-a adoptat o declaraţie privind principiile, politicile şi practicile în domeniul educaţiei. Aici s-a subliniat necesitatea de a se asigura copiilor, tinerilor şi persoanelor cu nevoi speciale un cadru adecvat de exprimare, învăţare şi dezvoltare, conform aptitudinilor, caracteristicilor şi intereselor fiecăruia.

La noi în ţară, până nu de mult această problematică a persoanelor cu handicap a fost minimalizată, ascunzându-se chiar existenţa categoriei sociale amintite. Fiecare individ însă, indiferent de tipul de handicap pe care-l prezintă – neuro-motor, psihic sau senzorial, înnăscut sau dobândit, are dreptul la viaţă, la exprimare, în conformitate cu posibilităţile sale, astfel încât să devină un membru util societăţii şi nu un balast al acesteia. Strategiile adoptate trebuie să urmărească îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a exprimării sociale a persoanelor cu nevoi speciale, chiar dacă infirmitatea sau incapacitatea continuă să se manifeste. La baza acestor obiective stă sistemul educaţional şi socio-cultural, ce va avea ca finalitate integrarea în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi, ceeace va determina construirea unei societăţi inclusive.

În acest context, prin lucrarea de faţă încercăm să rezolvăm acest deziderat, prin amplificarea fenomenului sportiv, astfel încât să putem oferi mediul necesar de exprimare în diferite ramuri sportive potrivit handicapului existent, cu ajustările regulamentare şi modificările echipamentelor şi materialelor de rigoare. Practicarea unei discipline sportive (Pentia, 2001)

Baschetul adaptat:

În 1995, baschetul în scaun cu rotile a sărbătorit 50 de ani de existenţă. Jocul a fost jucat pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, atunci când jucătorii de baschet răniţi în timpul celui de-al doilea război mondial au adaptat jocul pentru a putea fi jucat în scuan cu rotile, în scopul de a se bucura de sport în continuare şi mai ales de un sport de echipă. Ca urmare, jocurile din spitale au contribuit la înfiinţarea Asociaţiei Naţionale de Baschet în Scaun cu Rotile (NWBA), condusă de jucători pentru jucă tori. Vesatea existenţei acestui joc s-a răspândit rapid pe întreg teritoriul SUA şi nu numai. În 1955, echipa americană Pan Am Jets afalată într-un turneu de promovare adus pentru prima dată baschetul în scaun cu rotile în Anglia, atunci când au participat la primul concurs internaţional de la Stoke Mandeville. La nivel mondial pentru prima dată a fost introdus în programul Jocurilor Paralimpice ce s-au desfăşurat la Roma în anul 1960. Federaţia Internaţională a Baschetului în Scaun Rulant – The International Wheelchair Basketball