Berea Blondă

Capitolul I

Introducere

Istoria berii

Berea este printre cele mai vechi băuturi alcoolice, primele dovezi datează de aproximativ 4000 de ani (în vechea Mesopotamie). În Egiptul vechi, berea a fost considerată o băutură divină, iar legenda spune că "vinul de orz" a fost creat de zeul Osiris care a uitat la soare orz amestecat cu apă sacră din Nil. Ulterior, berea se afirmă ca bautură de protocol, aliment şi, foarte important, ca monedă de schimb

Berea poate fi definită astfel: o băutură răcoritoare, spumantă, puţin alcoolizată, de culoare blondă până la brună, cu aromă de hamei, gust amărui, preparată din malţ de orz, hamei şi apă sau o băutură care rezultă din obţinerea unui extract diluat din cereale malţificate cu adaos de hamei sau o băutură obţinută prin fermentare şi nu prin distilare, pentru fabricarea căreia se foloseşte orz malţificat, hamei, drojdie şi apă.

Berea se deosebeşte de vin prin conţinutul său mult mai redus în alcool şi prin procentul ridicat de extract. Ea diferă de băuturile obişnuite mai ales prin spuma persistentă care se formează ca urmare a degajării abundente a bioxidului de carbon existent în bere.

Amăruie, spumoasă, rece, blondă sau brună, berea este o băutură care a depăşit demult orice graniţe prin darul ei de a aduce prietenii împreună.

În secolul VIII, hameiul - planta recunoscută pentru proprietăţile antiseptice - îşi face apariţia în fabricarea berii. În acest moment fabricarea devine o artă subtilă în care călugarii se disting ca adevăraţii experţi. În toată această epocă, berea capătă un mare renume şi o răspândire fără precedent, în principal în spaţiul anglo-saxon.

Dintotdeauna berea a fost un produs instabil şi fragil, fermentaţia rămânând până astăzi un fenomen misterios, greu de controlat. În 1857 Louis Pasteur interesat de chimia fermentarii descoperă existenţa micro-organismelor în drojdie. În urma cercetărilor ce au urmat s-au creat metode şi practici prin care procesul de fermentare alcoolică a fost mai bine gestionat, iar din procesul producţie a rezultat o bere mai sănătoasă şi mai limpede, o bere de calitate superioară.

Istoria berii Timişoreana

Istoria berii Timişoreana începe la sfârşitul anilor 1600 cînd prinţul Eugeniu de Savoia ridică prima fabrică din România în Timișoara și o dedică poporului, pentru că în mijlocul poporului a regăsit bunul simt, cinstea și omenia, toate valorile care au însuflețit brandul în cei aproape 300 de ani de existență. De aceea, se poate spune că Timişoreana este o bere care înțelege cum este poporul român și că oamenii obișnuiți cu povești extraordinare sunt cei care au inspirat Timișoreana de-a lungul istoriei ei.

În anul 1883 “Ignatz şi fiii” cumpără fabric iar aceasta cunoaște o perioadă de modernizare și uimitoare înflorire. Dupa ce fabrica a fost salvată de la lichidare, au apărut și zorii unei perioade de glorie. Berea din Timişoara începe să fie apreciată și e răsplătită și cu primele premii de calitate. Dintre ele: medalia de bronz obținută la expoziția generală de la Budapesta în 1855, medalia de bronz la expoziția agroindustrială de la Arad în 1890, medalia de argint în 1891, tot la Arad și distincția Grand Prix primită la expoziția de menaj și artă culinară din Timișoara în 1908.

Prima investiţie s-a efectuat între anii 1900-1920 și a constat în două proiecte extrem de importante. Acestea au contribuit la o îmbunătățire sensibilă a calității și la o creștere spectaculoasă a producției anuale. Atunci s-a înlocuit, în procesul păstrării berii, frigul natural cu cel artificial, blocurile de gheață naturală, adunată cu trudă pe tot timpul iernii, cu o cameră frigorifică modernă, functională si astăzi. Și tot atunci, mai exact în 1920, s-a introdus filtrul de bere, primul de la noi din țară, care permitea produsului să devină mai stabil și să se păstreze proaspăt timp mai îndelungat.

Cu aceste contribuții tehnologice s-a obținut o bere atât de bună, încât în acei ani ’20 Timișoreana devenea berea și furnizorul oficial al Casei Regale de România. Însă nimeni nu a uitat nici o clipă că această bere trebuie să fie pentru tot românul, nu doar pentru nobili sau regi. Așa că prețul berii a rămas neschimbat, iar calitatea aceeași și pentru oamenii de rând, și pentru Casa Regală.

Integrarea fabricii de bere din Timișoara în grupul SAB Miller, în august 2001, a sosit într-un moment în care multe beri românești au primit nume germane, pentru a câștiga mai ușor cotă de piață. Dar Timișoreana nu a renunțat la numele original, rămânând legată de orașul Timișoara, loc de naștere al multor premiere naționale, și mai ales de principiile celei mai vechi fabrici de bere din România.