Câinele

Capitolul I

1.1. Incadrarea taxonomicã a câinelui

Câinele se integreazã în marele ordin al carnivorelor, subordinul fiind cel al fissipedelor (canoide), adicã carnivorele terestre. (schema).

1.2. Notiuni de comportament ale speciei Canis familiaris

La nivelul sistemului nervos central se depoziteazã si se prelucreazã informatiile provenite din mediul înconjurãtor si din interiorul organismului, apoi sunt transpuse în realitate programele comportamentale înnãscute si dobândite, animalul adaptându-se mediului. Animalele îsi schimbã comportamentul în urma actiunii unor factori externi si interni, de multe ori de importantã vitalã.

Comportamentul trebuie apreciat întotdeauna în corelatie cu toate functiile organismului, care au un scop comun, acela de a mentine organismul în viatã si apt de reproductie.

Influenta mediului înconjurãtor:

Vãz, auz, miros, tactil;

furajare, climã SISTEM NERVOS CENTRAL

• Depoziteazã si valorificã programele determinate genetic;

• Prelucreazã si depoziteazã informatii din mediu si organism;

• Transpune în realitate programele Influenta factorilor interni: foame, sete, instinct sexual, obosealã, activitate

Consum de hranã si apã Eliminare fecale si urinã Comportament sexual Igiena corporalã si odihnã Comporta-ment social Comporta-ment de cunoastere a teritoriului

Comportamentul consumului de hranã si apã

Hrãnirea si adãparea rationalã au o importantã covârsitoare asupra sãnãtãtii animalelor. Carnivorele dispun de o danturã specializatã în vedrea fixãrii si sfâsierii prãzii. Lungimea tubului digestiv este relativ micã în comparatie cu lungimea corpului, dar volumul stomacului este mare, deoarece carnivorele consumã hrana cu repeziciune.

In cazul lezãrii unor regiuni din scoartã, sau au centrilor foamei sau setei, pot apare tulburãri ale satisfacerii senzatiilor de foame sau sete ( anorexie, bulimei, polidipsie, adipsie ) precum si tulburãri comportamentale manifestate prin sindromul de picã (pervertirea gustului sau consumul urinei ) si comportament agresiv.

Comportamentul eliminãrii fecalelor si al urinãrii

Animalele care trãiesc într-un anumit mediu îsi rãspândesc excretiile cu dublu scop: acela de a-si delimita domeniul de viatã si de a-si informa semenii. Fecalele si urina animalelor în cãlduri se remarcã printr-un miros specific, cu efect excitant asupra masculilor.