Clusterele si Dezvoltarea Regionala

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Clusterele si Dezvoltarea Regionala.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 13 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ramona Tiganasu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Alte Domenii

Extras din document

1. Conceptul de “cluster”

Clusterele reprezintă unul dintre conceptele cele mai populare de dezvoltare locală şi regională fiind definite ca aglomerări geografice de companii interconectate, de furnizori de servicii specializaţi sau instituţii asociate unui domeniu, prezente într-o anumită ţară sau regiune. Principalul motiv al apariţiei clusterelor îl constituie nevoia de creştere a productivităţii care stă la baza competitivităţii dintre companii. Dezvoltarea lor constituie o prioritate şi o direcţie nouă în politica economică, axându-se pe eforturile anterioare în ceea ce priveşte stabilizarea macroeconomică, privatizarea, deschiderea pieţei şi reducerea costurilor care stau la baza unei afaceri.

În literatura de specialitate s-a exprimat punctul de vedere conform căruia clusterele pot afecta concurenţa în trei moduri: în primul rând, prin creşterea productivităţii companiilor cu sediul în aceeaşi zonă; în al doilea rând, prin creşterea gradului de inovare a companiilor; al treilea mod este reprezentat de stimularea formării de noi întreprinderi în cadrul clusterului .

Proximitatea geografică, culturală şi instituţională oferă companiilor posibilitatea de a dezvolta parteneriate, le asigură accesul la o mai bună informare, stimulente puternice şi alte avantaje care sunt mai dificil de obţinut în cazul în care s-ar afla la o distanţă însemnată.

Clusterele mai sunt denumite şi „poli de competitivitate” şi exprimă concentrarea întreprinderilor publice sau private, a centrelor de cercetare şi a instituţiilor de învăţământ din punct de vedere al poziţiei geografice. Ele sunt asociate sub forma unui parteneriat şi sunt supuse unei strategii de dezvoltare comune. Clusterul este reglementat şi de legislaţia din România : o grupare de producători, utilizatori şi beneficiari în scopul punerii în aplicare a bunelor practici din Uniunea Europeană în vederea creşterii competitivităţii operatorilor economici.

Printre beneficiile clusterului enumerăm:

- Nivelul competitivităţii creşte pentru a face faţă noilor provocări economice.

- Creşte productivitatea şi rata ocupării forţei de muncă din regiune, prin interconectarea de oameni, abilităţi, competenţe şi cunoştinţe.

- Creşte gradul de eficienţă economică (este uşor să lucrezi într-o reţea cu clienţii şi furnizorii).

- Inovarea este stimulată: interacţiunea cu clienţii creează idei noi şi o mare presiune asupra inovării).

- Are loc o constrângere pentru IMM-uri din partea marilor companii.

- Se asigură capacitatea influenţării profilurilor de învăţământ pentru a corespunde nevoilor companiilor de resurse umane calificate.

În competiţia globală pentru pieţe, şansele succesului economic ale unei ţări sau ale unui regiuni se bazează pe specializarea ofertei şi concentrarea eforturilor de dezvoltare spre domenii-cheie, unde se deţin avantaje competitive, resurse şi competenţe. În această situaţie, la baza succesului se află „clusterele inovative”, pentru că reprezintă o îmbinare de dinamism antreprenorial, legături strânse între actorii principali ai inovării- instituţiile şi companiile ce deţin cunoştinţe de top level .

2. Organizare şi tipologii

Factorii care favorizează crearea şi funcţionarea clusterelor sunt: resursele umane calificate; resursele de capital; infrastructura fizică, administrativă, ştiinţifică şi tehnologică; existenţa industriilor conexe; existenţa furnizorilor locali, ce pot asigura resursele necesare la un nivel competitiv ridicat. În acelaşi timp, dezvoltarea clusterelor depinde de procesul intern de specializare, de cooperarea şi de fluxurile de informaţii şi cunoştinţe care pot stimula competitivitatea firmelor care fac parte din cluster.

În practică, se poate întâlni se poate întâlni o mare diversitate a clusterelor. În funcţie de modul de organizare al acestora, se deosebesc următoarele tipuri de clustere:

- Clusterul geografic care reprezintă o concentrare geografică de companii într-un domeniu specific;

- Clusterul sectorial care presupune o concentrare de companii dintr-un anumit sector;

- Clusterul orizontal care constă în interconexiuni între afaceri care se desfăşoară la acelaşi nivel;

- Clusterul vertical este reprezentat de interconexiunile între afaceri care se desfăşoară la nivel diferit.

După modul în care sunt derulate tipurile de afaceri, clusterele se împart în:

- Clusterele tehnologice orientate spre tehnologiile „high-end” , concentrate în jurul unor universităţi sau centre de cercetare.

- Clusterele tradiţionale care au la bază activităţi tradiţionale şi au ca avantaj acel „know-how”. Acestea corespund unor anumite industrii ( precum industria prelucrării lemnului, industria textilă).

Fisiere in arhiva (1):

  • Clusterele si Dezvoltarea Regionala.doc

Alte informatii

Prezentat la Centrul de Studii Europene