Decodor Morse cu Pic

Introducere

Din cele mai vechi timpuri omenirea a fost interesată în transmiterea ştirilor la distanţă . Dar, în diferitele epoci, acest lucru s-a realizat în funcţie de gradul de cunoştinţe ştiinţifice ale vremii şi de dezvoltarea forţelor de producţie. De pildă în antichitate veştile erau transmise cu ajutorul focurilor care , aprinse pe locuri înalte , puteau fi văzute de la distanţă.

Transmiterea informaţiilor constituie un domeniu aflat în continuă evoluţie datorită nevoilor tot mai mari de comunicaţie ale oamenilor, nevoie ce este cu greu satisfăcută chiar cu apariţia internetului şi a altor servicii de comunicare.

Aflându-ne în secolul vitezei cel mai important domeniu de activitate este cel al informaţiei şi al celor ce se întrepătrund cu acesta: colectarea, prelucrarea şi distribuirea informaţiilor de orice tip. Datorită progresului tehnologic rapid, aceste domenii converg în ritm alert, iar diferenţele între colectarea, transportul, stocarea şi prelucrarea informaţiei dispar pe zi ce trece. Astfel, pe măsură ce posibilităţile noastre de a colecta, prelucra şi distribui informaţia cresc tot mai, cererea pentru o prelucrare mai sofisticată a informaţiei creşte şi mai rapid.

Pe măsură ce omenirea a urcat pe treptele istoriei, sistemele de transmitere a informaţiei s-au perfecţionat, ajungându-se la cele cunoscute astăzi. Dintre ele , cel mai răspândit este radioul, istoria acestuia reprezintă o înlănţuire de cercetări şi descoperiri pasionale, ea a început cu aproximativ trei secole în urmă. Aparent multe din descoperirile şi invenţiile făcute în acest interval de timp n-au nici o legătură cu ce numim azi radio , în realitate însă ,ele se asamblează ca un joc de cuburi, contribuind la apariţia şi perfecţionarea continua a radioului şi implicit şi a celorlalte forme de transmitere a informaţiei la distanţă cum ar fi:

telefonia

televiziunea

internetul

radioul.

O dată cu apariţia şi dezvoltarea acestora au apărut şi noi tehnologii legate de cele veghi ca de exemplu telefonia celulară, televiziunea in culori şi apoi cea prin sateliţi , transmiterea informaţiilor mai întâi prin foc, apoi prin cablu telefonic şi în prezent prin fibră optică.

Deşi acest domeniu are un înţeles mult mai larg , ne vom opri asupra unei anumite tehnici de transmitere a informaţiei. Una dintre primele modalităţii utilizate în transmiterea informaţiei a fost limbajul Morse, actualmente fiind utilizat de radioamatori în special.

În lucrarea de faţă am implementat un dispozitiv care realizează recepţia unui mesaj în limbajul Morse ,decodificarea şi afişarea mesajului transmis pe un display cu cristale lichide.

Limbajul Morse a fost inventat de către Samuel F. B. Morse. S. Morse a devenit cunoscut prin invenţiile sale ,cele mai importante fiind telegraful si codul care îi poartă numele, folosit în telegrafie.

La începutul secolului al XIX–lea, înţelegerea fenomenului elecromagnetic a evoluat, astfel încât a devenit posibilă comunicarea între două staţii separate.

*1819 Hans Oersted de Olanda a descoperit că un fir parcurs un curent electric radiază un câmp magnetic, direcţia câmpului fiind în sens opus deplasării curentului electric.

* 1825 William Stergeon a inventat electromagnetul;

* cercetările lui M . Faraday şi J. Henry asupra fenomenului electromagnetic în 1831 au ajutat studiile lui S. Morse la crearea receptorului telegrafic. Faraday a descoperit legile inducţiei magnetice. Curând S. Morse a reuşit să îmbunătăţească calitatea semnalului, utilizând etaje de amplificare şi inventând dispozitive prin care transmitea semnale în ambele sensuri pe aceeaşi linie.

* în 1837 Morse împreună cu .Henry au încercat să găsească sprijin financiar pentru construirea unei linii de telegraf în SUA şi mai târziu în Europa, dar fără succes;

* rămas fără partener, în 1843 a găsit suportul financiar pentru construirea unei linii de 41 de mile în SUA

*1844 Morse a transmis primul mesaj telegrafic dinBaltimore spre Washintong . Acest mesaj conţinea textul :

„ What hath God wrought! ”

Primii paşi în telecomunicaţii, folosind curentul electric, au fost făcuţi prin transmiterea de impulsuri electrice într-un cod anumit sau astfel în cât la corespondent să fie indicate literele sau cifrele transmise. Cel mai cunoscut cod folosit pentru transmiterea de mesaje la distanţă este codul Morse, format din linii şi puncte.

Capitolul 1

Decodor Morse cu PIC – Prezentare Generală

În acest proiect am implementat un sistem care realizează decodarea simbolurilor Morse recepţionate cu ajutorul unui microfon în miniatură.

Principiile care au stat la baza realizării acestui proiect sunt descrise în următoarele subcapitole.

Codul Morse – Prezentare Generală

Radiocomunicaţiile pot fi realizate în două feluri : fie în telegrafie, folosind coduri şi prescurtări şi transmiţând semne ale alfabetului Morse, fie în telefonie, transmiţând direct vocea omenească sau alte sunete cu ajutorul microfonului.

Transmisia telegrafică este cea mai des folosită, având o serie de avantaje.

Astfel aparatura de radioemisie şi radiorecepţie este mai simplă şi mai uşor de construit:

- banda de frecvenţă ocupată de o emisie radiotelegrafică este foarte îngustă, în general

- câteva sute de Hz, spre deosebire de emisiunile telefonice, care ocupă o bandă de frecvenţe mult mai mare. Aceasta ne permite să îngustăm banda de frecvenţe radioreceptorului până la câteva sute de Hz şi deci să mărim considerabil selectivitatea lui, ceea ce asigură o recepţie mult mai bună, lipsită de interferenţe şi paraziţi.

Ca rezultat, distanţa la care acelaşi semnal poate fi recepţionat este de două, trei ori mai mare în telegrafie decât în telefonie. Folosirea prescurtărilor şi a codurilor internaţionale în telegrafie permite legături rapide între staţii diferite. Inventat cu peste un secol înainte de Samuel Morse, acest cod, care îi poartă numele, exprimă literele alfabetului, cifrele arabe şi semnele de punctuaţie prin combinaţii de linii (semnale lungi ) şi puncte (semnale scurte).

Elementul fundamental îl constituie punctul. Punctul este un semnal de o anumită durată, modulat audio. Unitatea fundamentală de timp este durata unui punct.