Despre Femei și Istoria Lor în România

“Care este rolul femeilor în societatea româneasca?” ramâne în continuare o întrebare la care cei mai multi analisti si politicieni par sa nu doreasca a gasi un raspuns. Atunci când vine vorba de solutii, situatia devine chiar mai grava.

Istoria femeilor începe sa ia avânt în anii ’70 ai secolului al XX-lea. Ea a fost stimulata de explozia miscarii feministe, progresele facute de antropologie, istoria mentalitatilor si istoria sociala.

In Franta, universitatile au intiat grupuri de cercetare având ca teme de abordare femeia si istoria ei. Recunoasterea oficiala a acestor programe de cercetare a venit abia în 1984 cu înfiintarea în cadrul institutului Centre National de la Recherche Scientifique a unui centru pentru Recherches sur les femmes, recherches féministes. In acelasi an aparea cartea intitulata sugestiv: Une histoire des femmes, est-elle possible? sub coordonarea cunoscutei cercetatoare Michelle Perrot. Cartea reuneste o serie de studii semnate de unii dintre cei mai cunoscuti istorici, sociologi si antropologi francezi si abordeaza teme cu privire la raportul dintre sexe, identitatea si cultura feminina, istoriografia istoriei femeilor si a feminismului.

Dar cea mai importanta contributie pe plan international a cercetarii franceze asupra femeilor ramâne grandioasa Histoire des femmes en Occident în cinci volume, sub coordonarea lui George Duby si Michelle Perrot. Chiar daca poarta un titlu restrictiv, cele cinci volume nu se ocupa numai de istoria femeilor, ci si de cea a barbatilor, încercând sa ofere o serie de studii despre viata familiala si cea cotidiana, despre maniera de gândire a deosebirilor dintre sexe în diferite epoci, despre mentalitati si viata religioasa etc. Cartea s-a bucurat de un real succes si a fost tradusa în mai multe limbi.

Tot în aceasta perioada au aparut si o serie de reviste specializate în aceasta directie: Pénélope; Clio. Histoire, femmes et société etc.

1.1. Femeia între familie si societate

Asociate traditional spatiului domestic (gospodariei, familiei), emotionalului si irationalului, femeile au fost constant dominate si controlate de-a lungul istoriei de catre barbati fie ei “capi” ai familiei (tati, soti), fie politicieni (neacordarea dreptului de vot decât foarte târziu), fie simpli cetateni ale caror prejudecati si stereotipii s-au propagat de-a lungul secolelor transformând femeile în proprietati personale atât din punct de vedere domestic, cât si din punct de vedere sexual (controlul asupra reproducerii, violul – inclusiv cel marital, hartuirea sexuala si, mai recent, transformarea mediatica a femeilor în obiecte sexuale – “sex object”).

Astfel, femeile au fost “construite” social pe o pozitie de inferioritate si subordonare fata de barbati. Acestor realitati sociale, li se alatura în prezent productiile mediatice ale televiziunilor, mass media, Internetul care promoveaza prejudecati si stereotipii de gen la nivelul influentei colective.

1.1.1. Femeia în perioada 1832 – 1856

In România, în perioada de tranzitie spre edificarea României moderne (1832 – 1856) femeile erau în general lipsite de posibilitati de afirmare pe plan social, în sensul unei „cariere”. Prezenta lor se facea resimtita în viata privata, spatiul lor predilect de manifestare fiind familia.

Casatoria poate fi definita ca o modalitate acceptata la nivel social prin care doua persoane constituie o familie. In Moldova regulamentara, casatoria îl facea pe individ om ca toti oamenii, în rând cu lumea, aceasta nefiind doar o conduita conformista, mai mult sau mai putin rituala, ci si una cu semnificatie identitar – statutara: a fi casatorit însemna a fi vrednic sa tii o femeie (respectiv un barbat) si sa cresti copii, întelegând prin aceasta o serie întreaga de însusiri valorizate de comunitate.

Biserica se asigura ca erau întrunite toate conditiile pentru ca noul mariaj sa fie viabil, interes provenit din constientizarea, în epoca, a importantei familiei. Din acest motiv, statul recunostea dreptul Bisericii de a supraveghea si de a interveni în probleme tinând de viata privata a indivizilor.

Principalul instrument prin care era exercitat controlul Bisericii era legislatia. Casatoria, conform Codului Calimach trebuie sa ofere indivizilor un spatiu securizant caracterizat prin dragoste, respect si ajutor reciproc, fapt conditionat de consimtamântul mutual, de credinta în Dumnezeu si de o conduita morala. Aducerea pe lume a copiilor nu constituie, motivatia principala a încheierii casatoriei.