Educație estetică în învățământul primar - Gusturile se discută și se educă

1. Introducere

Ca viitor cadru didactic, sunt de părere că orele de educație plastică, cele de muzică sau cele de literatură sunt esenețiale în procesul de dezvoltare al copiilor și în special în cel de dezvoltare a personalității. Prin educația estetică, ne descoperim pe noi înșine dar si pe cei din jur. Învațăm să apreciem și să remarcăm frumosul în oameni și pretutindeni.

Gustul estetic apare odată cu dezvoltarea acestei laturi. Cred cu tărie că orele cuprinse în această sferă nu trebuie să dispară nicodată din educația copiilor ci dimpotrivă, trebuie să se pună mai mult accent pe ele. Excursiile, vizitele la muzeu, galeriile de artă, audițiile unor opere muzicale, participarea la diverse piese de teatru, să fie mai dese. Astfel de activități să fie prezente încă din primii ani de viață.

Necesitatea identificări și dezvoltării laturii creative pe parcursul școlarității nu trebuie neglijată. La fel cum nivelul de creativitate variază de la o persoană la alta, gustul estetic variază la fel de mult. Deci nu este de judecat, ci de educat.

Știm prea bine căpremisa unei reușiteeste motivația intrinsecă, dorințele trebuie să vină de la sine, nu forțați de împrejurări. În trecut se punea mult accent pe arta estetică, pe cea a frumosului pentru a crea personalitați cu valori morale, creative, libere. Astăzi însă, asistăm la o ,,pragmatizare” continuă a elevului. El trebuie șă știe ce i se cere, ce îi este impus să învețe, să urmeze îndeaproape ce fac și ceilalți copii. Școala actuală, din păcate, ,,elimină” dorința de libertate a copilului, acesta fiind constrâns să rezolve probleme mecanic, să creeze după un model, să facă corect pentru a primi o notă cât mai mare.

,,Ne formăm pentru o cultură a exteriorității, neglijând-o sau desconsiderând-o pe cea a interiorității” (Constantin, 2016). Suntem pregătiți pentru confruntarea cu lumea exterioară dar de multe ori ne împiedicăm în a relaționa cu lumea interioară. Forța spirituală este baza dăinuirii artei frumosului în lumea contemporană, observăm însă că a dispărut odată cu trecerea timpului, cu dezvoltarea tehnologie și cu schimbarea cerințelor societății.

Dacă ne rezumăm la arta frumosului, la nivelul copiilor, în cazul acesta la cei de nivel primar, trebuie să facem referire la valori,apirații și ganduri, primite de la famile sau în general de la mediu. Nu orice persoană poate distinge frumosul, binele sau adevărul. În orice caz, ne trebuie o pregătire temeinică și o motivație preponderent intrinsecă.

Educația estetică a fost și este un punct de plecare pentru numeroase studii. Importanța ei se află în conținutul științelor educației. Dilemele legate de această temă pot fi multe, complexe chiar. În contextul actual, educația estetică apare într-un procentaj scăzut în cadrul activităților didactice de la clasă. Prezența tehnologiei în procesul de educație nu prezintă în cazul acesta prea multe avantaje. Tehnologia nu poate reproduce o creație originală, nu poate reproduce frumosul.

Întrebarea principală din conținutul acestei cercetări este una obiectivă, una axată pe problemele lumii contemporane cu privire la educația estetică, a gustului estetic. Reprezintă educația estetică un factor important în dezvoltarea personalității și algradului de empatie al elevilor? Pe baza acestei cercetări, descoperim cum trebuie să procedăm practic pentru a intregra cu succes elementele educației plastice în procesul instructiv-educativ al elevilor de nivel primar.