Ergonomia la Locul de Munca

Imagine preview
(7/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Ergonomia la Locul de Munca.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 19 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domenii: Alte Domenii, Sociologie

Cuprins

Cap. 1 Definirea ergonomiei 4
Cap. 2 Omul din punct de vedere fiziologic 5
1. Organe, aparate, sisteme 5
2. Elementele de orientare ale corpului omenesc 5
3. Părţiie şi regiunile corpului 7
Cap. 3 Factorii de ambianţă fizică 8
Consideraţii generale 8
1. Zgomotul 8
1.1 Consideraţii generale 8
1.2 Măsuri pentru prevenirea şi combaterea zgomotului 9
2. Iluminatul 10
Cap. 4 Factorii de ambianţa psihică, ambianţa cromatică 13
Cap. 5 Microclimatul 18
1. Factorii determinanţi ai condiţiilor de microclimat 18
2. Efectele (consecinţele) factorilor de microclimat 18
Concluzii 20
Bibliografie 21

Extras din document

Cap. 1 Definirea ergonomiei

„Definiţiile date ergonomiei subliniază caracterul ştiinţific al acesteia, domeniul său de cunoaştere şi metodologia sa evolutivă ".

L.J.F. ÁLVAREZ

Definirea ergonomiei şi circumscrierea obiectului de studiu al acesteia constituie una dintre primele, dacă nu cea mai importantă problemă de a cărei precizare sau clasificare depinde însuşi statutul ei ca ştiinţă.

Dincolo de disputa terminologică, explicabilă, în parte, prin faptul că, asemenea altor domenii ştiinţifice, nici ergonomia nu se naşte dintr-o dată gata şi perfect constituită, există, totodată, şi unele deosebiri de opinii cu privire la definirea ergonomiei şi la circumscrierea obiectului acesteia, situaţie datorată în principal modalităţilor diferite de concepere a ergonomiei sau felului diferit de tratare şi înţelegere a raportului dintre ergonomie şi celelalte ştiinţe participante la constituirea acesteia.

În ceea ce priveşte definirea ergonomiei se apreciază că, în prezent, nu există o definiţie oficială unanim acceptată a ergonomiei, care să întrunească consensul specialiştilor în literatura de specialitate, întâlnindu-se diferite formulări, în cadrul cărora se confruntă mai multe tendinţe referitoare la tratarea ergonomiei ca o ştiinţă interdisciplinară, ca o ştiinţă în care se întâlnesc mai multe ştiinţe sau ca o tehnologie al cărei scop constă în aplicarea datelor obţinute din diferite domenii independente ale ştiinţei.

Cap. 2 Omul din punct de vedere fiziologic

1. Organe, aparate, sisteme

Corpul omenesc este alcătuit din celule, ţesuturi, organe, aparate sau sisteme.

Celula este elementul morfo-fiologic şi genetic al tuturor organismelor. Ele intră mai departe în alcătuirea ţesuturilor.

Prin ţesut înţelegem o grupare de celule care prezintă aceeaşi diferenţiere morfologică şi structurală şi aceeaşi specializare funcţională. Fiecare ţesut îndepli¬neşte o anumită funcţie în organism. Dar, un ţesut nu funcţionează niciodată izolat, ci numai în legătură cu alte ţesuturi. Prin gruparea ţesuturilor şi funcţionarea lor împreună, se formează organele. Deci, organele sunt grupări de ţesuturi care s-au diferenţiat pentru îndeplinirea anumitor funcţii în organism, ca de exemplu: inima, ficatul, plămânii etc.

Un organ îndeplineşte o anumită funcţie, dar nici un organ nu poate funcţiona izolat, ci în corelaţie cu alte organe, contribuind la îndeplinirea unor funcţii fundamentale. O astfel de grupare de organe formează un sistem sau un aparat.

Termenul de sistem se foloseşte pentru gruparea de organe în care predomină un anumit ţesut, de exemplu: sistemul osos (ţesut osos), sistemul muscular (ţesutul muscular), sistemul nervos (ţesutul nervos).

Termenul de aparat se întrebuinţează în cazul când în ansamblu! organelor respective nu predomină un ţesut, ca de exemplu, aparatul locomotor (format din oase, muşchi, articulaţii).

Toate aceste organe, aparate sau sisteme funcţionează coordonat, coor¬donare care permite îndeplinirea anumitor funcţii fundamentale ale organismului, cu un anumit ritm şi cu o anumită intensitate.

Coordonarea funcţională (a organelor în cadrul sistemelor şi aparatelor) este asigurată pe două căi: pe cale umorală şi pe cale nervoasă. Coordonarea umorală se realizează cu ajutorul mediilor interne. Fiecare organ, în timpul funcţionării, produce anumite substanţe, pe care la varsă în sânge, limfă sau lichidul interstiţial, care le transportă la organe, influenţându-le funcţionarea. Ca exemplu, putem da hormonii produşi de glandele cu secreţie internă. Coordonarea nervoasă se realizează prin intermediul sistemului nervos, care prin intermediul nervilor sen¬zitivi primeşte informaţii din mediul intern şi extern. Apoi, sistemul nervos trimite impulsuri, în urma cărora apare o anumită ordine şi un nivel dat de funcţionare ale organelor şi sistemelor.

Coordonarea nervoasă se efectuează în mod reflex şi se numeşte coordonare reflexă.

Coordonarea reflexă poate fi necondiţionată sau condiţionată. Prima este înnăscută şi este coordonarea pe care organismul o are din momentul naşterii. Cea condiţionată este dobândită de organism în timpul vieţii.

Fisiere in arhiva (1):

  • Ergonomia la Locul de Munca.docx