Ergonomia unui Desktop PC

Capitolul 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Definirea conceptului de ”ERGONOMIE”

ERGONOMIA este o știință interdisciplinară, care are ca obiect studiul factorilor de solicitare a omului în procesul muncii, în scopul menținerii capacității de muncă la un nivel cât mai ridicat pe toată durata schimbului de lucru și realizării obiectivelor în muncă [4].

Ergonomia integrează cunoștințe din următoarele domenii [4]:

- medicină (anatomie, fiziologie, igienă);

- antropometrie;

- ştiinţe tehnice (proiectare de mijloace de producţie şi tehnologii);

- ştiinţe economice (economia, organizarea şi planificarea muncii, stimularea muncii, economia energetică a organismului uman);

- psihologia şi sociologia muncii.

Figura 1. - Sistemul „om-produs-ambianţă"[4].

Această figură prezintă sintetic domeniul ergonomiei ca intersecţia dintre subsistemele "produs", "om"," ambianţă". Când se pune în discuţie competitivitatea prin prisma calităţii fie că este vorba de un produs, proces sau serviciu, trebuie făcută o analiză amănunţită a acesteia. O astfel de metodă este analiza valorii care vizează realizarea funcţiilor utile ale produsului, procesului sau serviciului, cu un cost minim fără a afecta calitatea şi performanţele acestora. Obiectivul fundamental al metodei constă în optimizarea raportului dinte valoarea de întrebuinţare şi costul total de producţie şi se poate exprima prin relaţia:

Vi / Ct = max, (1)

unde: Vi = valoarea de întrebuinţare;

Ct = costul total de producţie.

1.2. Clasificarea Ergonomiei

În funcţie de cerinţele care i se adresează, ergonomia poate fi privită după o serie de criterii care delimitează mai multe feluri ale ergonomiei, cu domenii specifice de preocupare [4]:

a) după scopul urmărit, distingem [4]:

• ”Ergonomia adaptării muncii la om”- studiază crearea mijloacelor confortabile de muncă, de la cele mai simple, la cele mai complexe;

• ”Ergonomia adaptării omului la munca sa” –asigură fiecărui om o muncă potrivită cu aptitudinile si posibilităţile individuale;

b) după faza de aplicare [4]:

• „Ergonomia de concepţie” – se aplică în faza de proiectare a locului de muncă, utilaj, proces;

• „Ergonomie de corecţie” – studiază locurile de muncă deja existente;

c) după obiectul preocupărilor [4]:

• ”Ergonomie a producţiei” – elaborează şi urmăreşte aplicarea standardelor ergonomice în procesul de producţie;

• ”Ergonomie a produsului” – elaborează şi urmăreşte aplicarea standardelor ergonomice ale produselor;

d) după conţinut [4]:

• ”Ergonomia activităţilor” – studiază munca din punct de vedere antropologic, fiziologic, igienic;

• ”Ergonomia informaţiei” – studiază cognitivitatea implicată si generată de procesul de producţie, având la bază percepţia, raţionamentul, decizia;

• ”Topoergonomia” – proiectarea dimensională a locurilor de muncă, conform particularităţilor antropometrice ale omului;

• ”Bioergonomia” – studiază fenomenul de oboseală a organismului uman, în raport cu elementele de organizare a muncii.