Eutanasia

DEFINITIE

Cuvântul "eutanasie" este de origine greacă și a fost folosit în Grecia antică, însemnând moarte ușoară, pentru a arata, în primul rând, moartea fără dureri.

Prin cuvântul eutanasie se înțelege moartea provenita în liniște, seninătate și fără agonie, suferința, durere. În al doilea rând, mai înseamnă și moartea măreață, adică moartea în favoarea unui scop nobil, având legătură mai mult cu sacrificiul de sine însuși.

Eutanasia poate să fie fiziologică, având o moarte fără dureri și cu o seninătate psihică, constituind cazul cel mai obișnuit. într-adevăr, în multe cazuri, muribundul rămâne liniștit până în ultima clipă, nearătând agonia morții, nefiind chinuit de dureri sau de alte necazuri, dar se stinge, putem zice, liniștit, căzând de la viață la moarte fără să simtă. Totuși, eutanasia poate fi provocată pentru scopul de a curma o suferință grea și îndelungată, cu metode științifice care aduc moartea, de multe ori fiind fulgerătoare. Acești muribunzi pot să sufere de invaliditate, de boli nevindecabile dar dureroase, de paralizii, de cancer și multe alte boli. Eutanasia scutește pe cel suferind, pe cel găsit pe patul de moarte, de o moarte grea și chinuită, garantându-i o moarte liniștită. O injecție de ser în venă sau o mare doză de narcotice poate avea un efect mortal.

Eutanasia capătă un alt sens, în zilele noastre, decât acela pe care l-a avut la începutul apariției ei, adică o moarte bună, liniștită și fără dureri, dar cu consimțământul muribundului. Rămâne însă ideea că este datoria umană de a ușura agonia celor cuprinși de suferințe cumplite în clipă morții. Eutanasia înseamnă "moarte bună". și poate fi determinată ca "o metodă sau o faptă cu care se pune capăt suferinței prin moarte sau se provoacă moarte fără dureri". Cu alte cuvinte, înseamnă moarte "ușoară" pentru cei care suferă de o boală nevindecabilă sau au boli organice iremediabile.

istoric

Filosofii greci s-au exprimat în favoarea acceptări sinuciderii și suprimării celor care deveneau o povară pentru cei din jur.

În Sparta, copii cu malformații erau expuși și lăsați să moară, lucru aprobat de Aristotel, pentru motive de utilitate publică. Platon extindea această politică la bătrânii greci grav bolnavi.

La Roma, practica de a expune nou-născuții cu handicap a continuat până în a doua jumătate a secuolului al IV-lea, când sub influența creștină a fost interzisă de către împăratul Vallens. La Roma, unde erau exaltate forța, tinerețea, frumusețea, vigoarea fizică, domnea repugnanța absolută față de bătrânețe și boală

Stoicii se mândreau cu sinuciderea marilor lor reprezentanți: Seneca cel Tânăr, Epictet, Pliniu cel Tânăr.

Nu toți însă aprobau acest punct de vedere.Pitagora și mai ales Hippocrate s-au împotrivit eutanasiei.Hippocrate a inclus în faimosul său jurământ această frază:„Nu mă voi lăsa determinat de cuvântul nimănui în a procura o otravă sau în a-mi da consimțământul la așa ceva.”

Metoda eutanasiei se practică și de stat pentru diferite scopuri, așa cum este eutanasia socială sau eugenica și în cazul condamnării la moarte a unor deținuți.

În evul mediu, eutanasia a fost considerată un păcat grav, iar snuciderea era pedepsită.

Ideea eutanasiei, din motive umanitare, a fost impusă chiar din antichitate de Epictet, Seneca, Plinius cel Tânăr și alții.

În vremuri mai noi, a găsit usținători înfocați pe cei doi gânditori însemnați: Thomas Morus și Francis Bacon.

Primul este un filozof englez, politician și sociolog-Thomas Morus - în romanul său sociologic „Utopia”, se declară în favoarea eutanasiei, spunând că este logic și necesar să ajutăm pe cei suferinzi de boli incurabile, punându-și singuri capăt vieții sau cu ajutorul altora, plecând din viață cu suferințe mai suportabile.

Un asemenea comportament e calificat ca fiind „un act de înțelepciune”, sau mai mult „un act religios și sfânt”.

După câțiva ani această idee a fost susținută și de filosoful și politicianul englez Francis Bacon care este primul susținător că medicii au obligația să folosească știința lor astfel încât cei muribunzi să iasă din viață cât mai ușor posibil și fără dureri. Astfel Bacon este considerat cel care a folosit pentru prima dată cuvântul „eutanasie” cu sensul de uciderea celui care este suferind.

În 1939, Adolf Hitler a promulgat o lege care autoriza practicarea eugenesiei, la început numai în cazul nou-născuților afectați de deformații și alte boli patologice grave, pentru că mai târziu să îi afecteze și pe bolnavii mintali, personaele cu incapacități fizice sau psihice și alte persoane aparținând raselor „inferioare” (everilor, homosexualilor, țiganilor).

Se pare că în anul 1779 Napoleon a ordonat eutanasierea soldaților afectați de boli contagioase. Eutanasia a fost practicată și în Germania hitleristă, unde erau omorâți copii nou-născuți și cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili, invalizii și nu numai.