Evolutia artei militare de-a lungul mileniilor

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Evolutia artei militare de-a lungul mileniilor.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pptx de 22 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Alte Domenii

Extras din document

Arta militara in antichitate

Legiunea standard era alcătuită din 4200 de infanteriști și 300 de călăreți.

Forța principală a legiunii o reprezenta infanteria, care lupta în formație strânsă, pe trei linii diferite.

Cavaleria (EQVITES)- formată din cei mai bogați.

Călăreții adoptaseră echipamentul grecesc, luptând în formație strânsă, echipați cu lance, spadă și scut, și protejați de coif și platoșă.

Cetățenii cei mai săraci formau infanteria ușoară (velites).

Echipament: sulițe ușoare, săbii scurte sau pumnale și scuturi rotunde. În fiecare legiune erau 1200 de velites.

Linia cea dintâi era alcătuită din 1200 de “sulițași”(hastati). Erau soldații cei mai tineri, cu vârste în jur de 20 de ani, cu minimă experiență în războaie sau deloc.

Echipament: două sulițe, una ușoară și una mai grea, spadă, scut oval din lemn, acoperit cu piele, și era protejat doar de o apărătoare pectorală, legată cu curele și de coif ce proteja vârful capului, de multe ori ornamentat cu trei pene.

A doua linie era alcătuită din 1200 de“fruntași”(principes). Erau soldați cu vârste în jur de 30 de ani, cu ceva experiență obținută în războaie și mai bogați decât cei din prima linie.

Echipament: două sulițe, spadă spaniolă, scut, platoșă din zale și coif similar cu cele purtate de “hastați”, ornamentat cu pene sau împodobit cu un smoc de păr de cal.

Ultima linie era alcătuită din “cei din al treilea rând”(triarii), în număr doar de 600, fiind cei mai bogați și cei cu mai multă experiență militară, cu vârste în jur de 40 de ani.

Echipament: lănci cu lingimea de 2, 4 metri. Echipat cu coif, împodobit cu trei pene roșii-închis sau negre, scut oval, partea centrală fiind întărită cu un umbo de metal, cântărind 10 kg, și cu o armură de zale, preluată de la gali, cu o bandă pe umeri ce fixă cele două părți ale platoșei.

Alexandru cel Mare si falanga macedoneana

Pentru a înțelege mai bine cum au stat lucrurile în privința dezvoltării militare a Macedoniei, putem spune că Filip a creat și a dezvoltat, iar Alexandru a inovat și a perfecționat armata, care avea să cucerească și să consolideze un imperiu întins pe trei continente.

Principalul scop al falangei era de a respinge atacurile furibunde și a fixa în loc inamicul, astfel încât cavaleria grea să poată administra din flancuri lovitura decisivă unui inamic demoralizat și incapabil să mai riposteze periculos. Flancurile falangăi erau protejate de unități de cavalerie aparținând aliaților, în speță tesalieni și traci.

Sarissa cea lungă - existau două tipuri de sarisse standard, una de 4,6 metri cu o greutate de 6 kilograme, și alta mai lungă de 5,5 metri. Deoarece era o armă atât de lungă și grea, sarissa era formată din două părți pentru a fi transportată mai ușor. Cele două părți erau îmbinate înainte de luptă sau de antrenamente și manevre. Lungimea și greutatea sarissei obliga soldații să o folosească cu ambele brațe, din acest motiv, ei purtau doar un scut mic, legat de gât și de piept printr-un ham specific.

Fisiere in arhiva (1):

  • Evolutia artei militare de-a lungul mileniilor.pptx