Exploatarea sondelor marine

Capitolul 1

Marea Neagră este o mare din bazinul atlantic, situată între Europa şi Asia , care se învecinează cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria , Turcia şi Georgia. Ea este un rest al Marii Sarmatice şi prezintă o serie de aspecte unice în lume. Marea se întinde pe o suprafaţă de 413.000 km². Cel mai adânc punct se află la 2466 m sub nivelul mării. Mareele sunt în general de mică amploare (cca. 12 cm). Salinitatea apei este în larg de 17-18 la mie, fata de 24-34 la mie în alte mări şi oceane. În zona litoralului românesc salinitatea scade şi mai mult, în mod obişnuit fiind între 7 si 12 la mie. Temperatura apei în timpul verii 23-25 C, în timpul iernii 0-13 C. Ţărmul românesc al Marii Negre se întinde pe o lungime de 245 km şi începe de la Gura Musura aflată la graniţa cu Ucraina, pâna la Vama Veche, la graniţa cu Bulgaria

Numele Mării Negre nu are legatura cu culoarea. Turcii au denumit-o Marea Neagră (Kara Deniz), ptr a face comparţia cu Marea Mediterana (denumita de ei Marea Albă)

Temperatura

Marea Neagră prezintă unele caracteristici specifice în ce priveşte repartiţia temperaturii în adâncime. Distribuţia temperaturii în straturile superioare al Mării Negre, până la adâncimea de 300 m, este mult diferită la sfârşitul iernii faţă de perioada de la sfârşitul verii. O dată cu creşterea adâncimii, creşte regulat şi temperatura până la fund. Vara temperatura apei rămâne constantă, până la adâncimea de 15-20 m. Spre adânc, temperatura scade foarte repede. Cea mai joasă temperatură în timpul verii se găseşte între 50 şi 100 m (în mijlocul mării). Către fundul mării temperatura este în jur de 7-9 º C. (Temperatura apelor adânci nu se modifică, deoarece apele grele de la fund, de provenienţă mediteraneană, cu temperaturi şi salinitate mare, nu se pot ridica şi deci nu se poate realiza un schimb de apă între suprafaţă şi adâncime.)

Componența apei

Salinitatea apei este scăzută, mai ales la gurile de vărsare ale Dunării şi ridicată în păturile adânci de apă. În Marea Neagră salinitatea creşte în mod regulat de la suprafaţă până la fund. Marea Nnneagră este alimentată cu apă sărată pe care o primeşte în adâncime din Bosfor. Apa venită, mai sărată şi mai grea, se scurge spre fund, se amestecă cu apele existente şi le măreşte salinitate până la 23 ‰.

Între Marea Neagră şi Marea Azov se produce un dublu curent, prin care se realizează transferul de apă îndulcită, până la adâncimea de 5 metri (curent de suprafaţă), iar dedesupt, un curent contrar, cu salinitate de 17‰, transportă apa din Marea Neagră în Marea Azov.

Relieful fundului

In cadrul structurii reliefului submarin al Marii Negre se deosebesc patru zone distincte, distribuite relativ neuniform: selful (platoul continental), taluzul (abruptul), piemontul (bazinul de adancime) si campia abisala.

Tarmurile Marii Negre sunt putin dantelate. Patrunderea uscatului in mare se face, de obicei, pe distante scurte, sub forme de capuri. Intre acestea, golfurile au deschideri largi, ceea ce le imprima caracterul de bai si sunt putin prielnice adapostirii vaselor pe furtuna (Golful Burgas, Golful Varna, Golful Sinop, Golful Samsun), sau sunt colmatate la iesire de curenti orizontali si transformate in limane (Limanul Nistrului).

Clima

Marea Neagra se afla in zona temperata, clima de deasupra acvatoriului fiind influentata hotarator de principalii centri barici care guverneaza circulatia generala a atmosferei Europei de Sud-Est: anticiclonul subtropical al Azorelor si anticiclonul Europei de Sud-Est la care se adauga activitatea ciclonica din nordul Oceanului Atlantic si din Marea Mediterana.

Clima Marii Negre prezinta, pe cea mai mare parte a suprafetei, un caracter semiarid, evaporatia fiind mai mare decat cantitatea de precipitatii. Vara, temperatura aerului este relativ uniforma. Precipitatiile sunt mai evident diferentiate.

Iarna, temperatura aerului este foarte diferentiata, minimele fiind atinse in coltul nord-vestic, iar maximele, in sud-estul bazinului. Precipitatiile in acest sezon prezinta o distributie extrem de diferita in cadrul bazinului. In functie de distributia spatiala a deschiderilor si a barierelor continentale se diferentiaza evident trei compartimente cu clima specifica: vestic, central si estic

Curentii

Curentii marini constituie, in forma in care se manifesta, o alta particularitate a bazinului pontic. Factorii care declanseaza aparitia curentilor sunt: vanturile, diferenta de densitate, temperatura si salinitate in plan orizontal si pe verticala, diferentele de nivel ale reliefului submarin, deversarile fluviale, schimbul de ape cu Marea Mediterana si cu Marea Azov.

In Marea Neagra a fost identificata existenta unei circulatii originale care cuprinde:

– Un curent de descarcare a apelor sarate din Marea Mediterana in Marea Neagra prin stramtoarea Bosfor. Curentul de descarcare a apelor sarate din Marea Mediterana prin Bosfor in Marea Neagra este provocat de diferenta de presiune care apare datorita nivelului de salinitate dublu (38-39 g ‰), al apelor Marii Marmara fata de cele ale Marii Negre. Deplasarea de suprafata a apei mai putin sarate a Marii Negre este estimata la aproximativ 600 km³ anual, in timp ce curentul de adancime al Marii Mediterane, cu apa mai sarata care se deplaseaza in directia Marii Negre poarta 300 km³ de apa anual;

– Curentul ciclonal din bazinul adanc numit Curentul Principal al Marii Negre (Rim Current), care formeaza circulatia majora de suprafata. Acesta se deplaseaza de-a lungul coastelor intregului bazin, in sens contrar acelor de ceasornic, curgand activ in stratul dintre suprafata si 150 m adancime, avand un caracter geostrofic si viteze de 15-20 cm/s la suprafata si de peste 20 cm/s in miez. Viteza curentului scade cu adancimea, resimtindu-se pana la 500 m.

Valurile si curentii de suprafata “ocazionali” se rasfrang in transportul de aluviuni in lungul tarmului, in eroziunea lui si in nivelarea platformei litorale. Regimul valurilor este strans legat de regimul vanturilor, care il determina si influenteaza. Frecventa cea mai mare o au valurile cu inaltime mica 0,5-1 m. In timpul furtunilor valurile ating o inaltime maxima de 4-5 m chiar 6 m. Vanturile pricinuiesc, in afara de valuri, scaderi sau cresteri de nivel dupa directia din care bat. Un caz aparte il constituie trombele marine, care apar accidental la tarmul romanesc