Cuprins
- Argument
- Capitolul I. Fibre textile
- 1.1. Fibre naturale
- 1.1.1. Fibre proteice naturale
- 1.1.2. Fibre celulozice naturale
- 1.2. Fibre artificiale
- 1.2.1 Fibre artificiale din celuloza regenerata
- 1.2.2. Fibre artificiale din celuloza modificata chimic
- 1.3. Fibre sintetice
- 1.3.1. Fibre poliamidice
- 1.3.2. Fibre poliesterice Capitolul II . Intrebuintari ale fibrelor Capitolul III. Utilizari ale materialelor textile
- 3.1. Viitorul textilelor si confectiilor
- 3.2. Materiale textile multifunctionale
- 3.3. E-textilele
- Bibliografie
Extras din proiect
ARGUMENT
Una dintre necesităţile vitale ale oamenilor a fost, din toate timpurile, ca pe lângă asigurarea hranei să-şi procure şi materiale necesare confecţionării îmbrăcămintei. În acest scop, omul a reuşit sa identifice diferite materiale adecvate şi să elaboreze tehnologiile necesare prelucrării lor.
Dacă până în secolul trecut necesităţile legate de îmbrăcăminte erau satisfacute în totalitate de produsele naturale, la sfârşitul secolului, 70% din aceste necesităţi au fost satisfăcute de fibrele chimice. O ramura mai recenta a fibrelor chimice care s-a dezvoltat în ultimii 40 de ani într-un ritm extraordinar o reprezinta fibrele sintetice.
Tendinţele pe plan european, în domeniul industriei textile sunt: trecerea de la produsele de larg consum către produse speciale obţinute prin procese flexibile high-tech, reducerea producţiei de masă, realizarea de produse personalizate inteligente, multifuncţionale, orientate către client precum şi extinderea textilelor tehnice ca materie primă în multe sectoare industriale.
Deşi, pe plan mondial, industria textilă este în recesiune, articolele tehnice textile se află într-o continuă creştere. Piaţa lor deja acoperă 30% din textilele vândute în Europa şi 40% în SUA şi Japonia. Franţa a devenit al doilea mare producător de textile tehnice din Europa după Germania.
În România, un obiectiv strategic al cercetării dezvoltării şi inovării, în domeniul confecţiilor textile, o reprezintă textilele tehnice şi produsele cu destinaţie strategică, domeniul abordat de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie (INCDTP).
De asemenea, se recomandă societaţilor româneşti, cu activitate în domeniul confecţiilor, o abordare mai susţinută a textilelor avansate din punct de vedere tehnic şi pentru alte destinaţii cum ar fi: construcţii civile, costrucţii de vehicole, agro - textile, armată, medicină şi igienă, sporturi etc..
CAPITOLUL 1
FIBRELE TEXTILE
1.1. FIBRELE NATURALE
Fibrele naturale se împart în două mari categorii:
• Fibre proteice naturale;
• Fibre celulozice naturale .
1.1.1. Fibrele proteice naturale .
Păîărul de la animale (lâna, părul din blana animalelor) sunt fibre proteice. Acestea ard mai greu decât mătasea. Flama este rapidă, dar este dificilă întreţinerea arderii.
Cele mai importante fibre din această grupă sunt: mătasea naturală şi lâna.
Mătasea naturală
Mătasea naturală este filamentul produs de viermele de mătase (Bombyx Mori). Spre sfărşitul vieţii, viermele se închide într-o construcţie cu pereţi subţiri numită gogoaşă de mătase.
Mătasea naturală este o fibra cu componentă proteică, obţinută din gogoşile viermelui de matase. Aceasta este puternic concurată de fibrele sintetice, ajungând în unele state, să fie înlocuită complet de fibrele sintetice. Industria mătăsii este dezvoltata în statele cu tradiţii în creşterea viermilor de matase (China, Italia, Coreea de Sud).
China - ţara originară a mătăsii naturale, este renumită prin adevaratele opere de artă obţinute din mătasea naturală.
Lâna :
Datorită proprietăţilor sale binecunoscute (călduroasă, moale, se vopseşte şi se lucrează excelent), lâna este ideală pentru confecţionarea covoarelor şi a mochetelor. Texturile şi modelele pentru care poate fi folosită sunt, practic, infinite.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Fibre Textile.doc