Gestiunea sistemelor de producție

Sistemul de producţie reprezintă un indicator cantitativ al producţiei prin care se evidenţiază volumul de produse realizate într-o perioadă de timp determinată cu o anumită dotare în condiţii organizatorice bine precizate. De tipul sistemului de producţie depinde în mod esenţial nivelul de dotare tehnică şi nivelul pregătirii de fabricaţie, gradul de specializare a personalului muncitor, modul de utilizare a resurselor băneşti, metodele de organizare a producţiei şi controlului. Există trei tipuri de producţie: individuală, de serie şi de masă.

Sistemul de fabricaţie reprezintă în fond gradul de acoperire a timpului productiv dintr-o linie de fabricaţie cu o anumită cantitate a unui anumit produs. Dacă timpul productiv al unei întreprinderi este ocupat cu executarea unor unicate producţia este individuală, dacă timpul productiv este total ocupat de realizarea unui produs în mii sau zeci de mii de exemplare producţia este de masă, iar dacă timpul productiv este utilizat pentru realizarea mai multor produse în cantităţi mari producţia este de serie.

Productia de serie face parte din productia ciclica cu procese repetitive realizand simultan sau succesiv mai multe produse de acelasi gen lansate in loturi de fabricatie la perioade de timp predeterminate.Chiar daca programarea si controlul acestui tip de productie sunt mai putin costisitoare, scopu; productiei de serie are in vedere refacerea stocurilor de produse finite si acoperirea solicitarilor de vanzare. Masinile semispecializate sunt amplasate in flux de fabricatie, iar organizarea este specifica si se revizuieste pentru fiecare produs si cantitate comandata si lansata.

Productia de serie poate fi de serie mare, serie mica si mijlocie.

Pentru producţia de serie indicatorii sunt: lotul de fabricatie, durata ciclului de fabricatie, perioada de repetare a loturilor si productia neterminata.

Ritmul mediu de fabricaţie rg reprezintă timpul mediu în minute necesar pentru realizarea unui produs:

[min/buc], Fn = Zl*ks*h unde:

Fn – fondul nominal de timp de muncă pe care-l are disponibil sistemul productiv;

Ng – numărul de produse realizate anual.

Încadrarea unei anumite operaţii (i) a reperului (g) ce se efectuează la un loc de muncă, într-un sistem de producţie, se face după mărimea Kig.

Dacă:

– producţia de masă;

– producţie de serie, stabilindu-se convenţional următoarele limite:

• – sistemul de producţie de serie mare

• – sistemul producţiei de serie mijlocie

• – sistemul producţiei de serie mică.

Datorită faptului că nu toate operaţiile (i) ale unui reper se încadrează în acelaşi sistem de producţie, este necesar, ca în funcţie de frecvenţa cu care mărimea coeficienţilor Kig se încadrează în limitele prezentate anterior, să se stabilească sistemul predominant pentru fiecare reper în parte.

Se calculează astfel pentru fiecare reper (g), ponderea operaţiilor care se încadrează în cele patru tipuri de sisteme de producţie:

Sistemul de producţie predominant în care se va încadra reperul (g) se stabileşte după ponderea cea mai mare a coeficienţilor a, b, c, d (50%);

1.Determinarea sistemului de fabricatie

Fn=Zl*ks*h

Kig - coeficientul sistemului de productie

rg - ritm mediu de fabricatie (timp mediu necesar pentru realizarea unui produs)

Fn-fondul nominal anual de timp(ore/an)

Ng- numar de bucati ce se realizeaza intr-un an

Zl- zile lucratoare.

Ks- numar de schimburi

h- ore la un schimb